Clericii anti-card, prosti, timpiti, si idioti

octombrie 28, 2014

Domnule, ei sustin ca acest cuvant *CARD* citit invers da *DRAC*, ergo, asa ceva nu-i a buna si ei sunt impotriva cardului de sanatate.

Hai sa vedem etimologia and vechimea acestui cuvant (card).

card (n.1) Look up card at Dictionary.comc.1400, “playing card,” from Middle French carte (14c.), from Latin charta “leaf of paper, tablet,” from Greek khartes “layer of papyrus,” probably from Egyptian. Form influenced after 14c. by Italian carta (see chart (n.)).

Sursa: http://www.etymonline.com/

Deci card e cuvant imprumutat. Odata din Franceza (secolul 14) “carte”, carte de joc. Din Latina, “charta”, insemnand foaie de hartie/tableta. Din Greaca, “khartes”, insemnand strat de papirus, probabil cu influente Egiptene. Dupa secolul 14, “carta”, forma cuvantului influentata de limba Italiana.

 

Alte fete bisericesti sunt contra cardului de sanatate, invocand nu-stiu-ce atingeri sau prejudicii aduse drepturilor civile. Dar eu va intreb prea piosilor, de ce nu sariti de cur in sus si cu gura mare atunci cand politicienii CHIAR ataca drepturile omului? Atunci cand ei iau masuri de austeritate fara nicio justificare (ca Romania are forta de munca si resurse neutilizate cu carul)? Chiar nu vedeti cum traiesc pensionarii in tara asta? Cum sunt tratati bolnavii in spitale? Cum ingheata copiii in scoli? Nu vedeti cum traiesc saracii? Cum sunt tratati oamenii muncitori atat de catre mediul privat cat si de stat?

Am pus niste intrebari, si am raspuns la ele. Raspunsul este nu; nu va pas. Voua va pasa numai de balivernele voastre dogmatice si superstitioase. Va pasa doar de banii aia NEIMPOZITATI, pe care-i luati NUMAI in numerar. Imi vin in cap niste versuri de la Parazitii (nu-mi place trupa, dar cuvintele astea se potrivesc manusa)… Muie voua si celor ce v-asculta. Sunt constient ca asta inseamna marea majoritate a cetatenilor tarii. But you know what? I don’t give a shit.

Bugetul guvernului NU e o lada de bani

octombrie 14, 2014

Asist in permanenta, frustrat, cum politicieni, jurnalisti, si asa-zisi analisti economici spun tot felul de lucruri traznite vis-a-vis de cheltuielile bugetare si de taxarea guvernamentala. Cei familiari cu acest blog stiu mai de dinainte logica si secventa operationala a unui stat cu moneda proprie (fiat) si cu un regim de curs de schimb liber. Toti banii cu care se achita taxe si impozite, cu care se cumpara datorie publica, vin din cheltuieli guvernamentale. N-au altundeva de unde sa vina. Sectorul nonguvernamental (privat) nu creeaza si nu distruge bani neti. Doar banca centrala poate face asta in functie de pozitia fiscala pe care guvernul o alege. Guvernul Romaniei are un cont special la BNR, un cont de securitati. In multe tari, trezoreria (in cazul nostru ministerul de finante) guvernului este obligata prin lege sa aiba o balanta pozitiva inainte ca guvernul sa poata cheltui. Asta inseamna ca guvernul trebuie sa vanda securitati guvernamentale pe piata libera (open market) – fie ca bancile vor sa detina sau nu aceste active – iar in cea de-a doua faza, banca centrala intervine in piata ca sa-si apere dobanda de referinta (aceea ce face parte din obiectivul ei de politica monetara). Mijloacele bancii centrale? Operatiuni swap cu institutiile bancare: dranarea excesului de rezerve cu securitari guvernamentale (bonduri/titluri de stat). Bancile castiga in jur de un sfert dintr-un punct procentual de dobanda la rezerve; pe cand, titlurile de stat ofera o dobanda mai atractiva.

Oricum s-ar produce tranzactia, efectul net este acelasi. Banca centrala debiteaza contul de securitati al guvernului, si crediteaza contul de rezerve al sectorului privat. Guvernul cheltuieste bani in economie creditand conturile bancare ale recipientilor (spitale, scoli, regii autonome, primarii, salarii, pensii etc). Si taxeaza bani din economie debitand conturile bancare ale recipientilor. Banii ruleaza intr-un circuit; un surplus fiscal NU inseamna economisiri nationale! Un deficit fiscal NU inseamna pierderi nationale!

Ca atare, NU exista asa-zise gauri negre in bugetul national. Faptul ca toti boii astia din spatiu’ public, inclusiv cei din FMI si din UE, vorbesc de cifre “de fier” in privinta pozitiei fiscale a guvernului, nu e nimic altceva decat o mentalitate zombie ce refuza sa moara. Pozitia fiscala a guvernului fluctueaza in mod constant in functie de comportamentul sectorului privat (privatii rezidenti si non-rezidenti). Cand sectorul privat vrea sa economiseasca mai mult, deficitul fiscal creste. Cand sectorul privat vrea sa cheltuiasca mai mult, deficitul fiscal scade. Totul este conectat cu activitatea economica. Asadar, NU exista nicio constrangere operationala ca guvernul sa mareasca ce cheltuieli vrea si sa scada ce taxe vrea. Un alt grad de angajre a fortei de munca si un alt nivel de output o sa ai la un deficit de 12% din PIB, si un alt grad vei avea la un deficit mizer de 2,5% din PIB – mai ales intr-un context de deflatie a datoriei private; context in care gospodariile romanesti doresc sa economiseasca mai mult.

Cheltuieli=venituri

Atunci cand foarte multi romani doresc sa economiseasca mai mult decat cheltuie, atunci se produce un shortfall (un deficit) in consum – iar outputul ramane nevandut. Ca atare, in lipsa vanzarilor de odinioara, angajatorii reduc gradul de productie si se fac restructurari (apare somajul). Prin stabilizatorii fiscali automati, din cauza activitatii economice reduse, deficitul fiscal creste. Fiindca exista o colectare mai mica de taxe iar cheltuielile de transfer (ajutorul de somaj) cresc. Insa ciuma noastra care e? Acele tinte arbitrare de deficit fiscal mai sus mentionate. Asta inseamna ca guvernul trebuie sa ia masuri proactive de austeritate pentru a preveni cresterea naturala a deficitului fiscal – pentru a preveni cresterea naturala a surplusului din sectorul privat.

(S-I)+(G-T)+(X-M)=0

(G-T)= taxare guvernamentala minus cheltuieli guvernamentale – aici ne referim la suveranul monedei, sectorul guvernamental national consolidat: BNR + Guvernul Romaniei

(S-I)= economisiri minus investitii – aici ne referim la sectorul domestic privat: firme si gospodarii

(X-M)= exporturi nete – aici ne referim la sectorul extern, balanta non-rezidentilor

(S-I)+(X-M)= combinate aceste doua sectoare le numim sectorul nonguvernamental (includem aici toti utilizatorii de moneda, inclusiv guvernele locale/primariile)

(G-T)=(S-I)+(X-M)

Pozitia fiscala net a guvernului este egal cu pozitia fiscala neta a sectorului nonguvernamental. Daca guvernul ruleaza un net deficit, sectorul nonguvernamental ruleaza un net surplus; si vice-versa. Asa cum am stabilit in postarile anterioare, taxareaza guvernamentala are rolul de a asigura o cerere constanta pentru banii guvernului si de a drena economia de cerere agregata – banii din taxe si impozite pur is simplu sunt scosi din economia privata si atat; ei nu finanteaza nimic. Deficitul fiscal se finanteaza singur. Datoria publica a guvernului reprezinta active private in suspensie. De unde credeti ca vin banii pentru spitale, scoli, si pensii – fie ele de stat sau private? Vin din DATORIA PUBLICA! Vin din anii cumulti in care guvernul rula deficite fiscale nete! Datoria publica nu-i nimic altceva decat debitul public + dobanda.

Ambasadorul Israelului tocat marunt de Comisia Parlamentului Irlandez

septembrie 8, 2014

Noi n-avem politicieni ca astia in tara noastra.

Check out my ebooks!

august 22, 2014

Primele 2 carti din seria Of Hate And Laughter si Talking Crows, poveste scurta de umor negru (free to read/download) .

1-An Empire Of Traitors

Plot: Within the five realms of the Empire things are stirring. Driven by ambition and wounded pride, many nobles seek to change their fortunes, even with the price of treachery. A feeble monarch sits the Sun Throne; and from exile, from the heathen nations of the Lowlands, another Sunborn scion of house Mero gathers strength behind his claim. No family, great or small, shall remain indifferent to fate’s whim. It takes an emperor to rule an empire, but it takes numbers and honored oaths to keep both crown and throne. Flesh will bleed. Bones will break. Swords will turn. And the principalities of ruin shall feast and drink; the ethereal powers are laughing with stygian mirth, for the skin between worlds is getting thinner – and by war and treachery, the race of man shall sacrifice to feed gods.

At the Smashwords store

At Barnes and Noble

Kindle Store

At the iBook Store

At Scribd!

At ‘txtr

At Oyster

2-A Heretical Divide

Plot: A Heretical Divide picks up right where An Empire Of Traitors left off. The Inquisition proves itself a hydra of murderers and schemers. The ram’s war in the Winterlands gets mired in betrayal, and the hawk’s vengeance comes to the devil’s home under sorcery and ploy. Even with a new emperor, the Sun Throne’s vassals are still brewing; each house following its own petty interests. Death’s breath looms upon the weak and strong, upon country and sovereign. The princes of ruin have many servants upon the earth – many souls to claim by storm and blood.

At the Smashwords store

At Barnes and Noble

Kindle Store

At the iBook Store

At Scribd!

At ‘txtr

At Oyster

3-Talking Crows

Plot: Follow Magnus, Korvern, and Septimius in this black-humored short story as they talk on all manner of aspects. From stray dogs and men of evil hearts, to matters of politics and things preternatural. Fiscal austerity, cats, dead elders, and evil spirits to name a few. Strange things for crows to ponder on, indeed.

At the Smashwords store

At Barnes and Noble

Kindle Store

At the iBook Store

At Scribd!

At Booktrack.com #ebooks with sounds

At ‘txtr

At Oyster

At youheartbooks

PS: Eu am facut desenele; de designul copertilor s-a ocupat un bun tovaras de-al meu.

Cateva date macro pt Romania

iulie 26, 2014

Outputul Romaniei in domeniul constructiilor a scazut cu 10,3% in mai 2014 fata de aceeasi luna a anului trecut. Outputul in constructii a fost ca medie 5,73% din 2001 pana in 2014, ajungand la un varf istoric de 53,49% in mai 2008 si un minim record de -27,2% in februarie 2010. Noul indice imobiliar: 78.48 Vechiul indice imobiliar: 79,07

Date publicate de Eurostat.

Creditul consumatorilor in Romania s-a marit la 36862.05 milioane RON in iunie 2014 de la 36588.51 milioane RON in mai 2014. Creditul consumatorilor a avut o medie de 35429.26 milioane RON din 2007 pana in 2014, ajungand la un varf istoric de  41377.92 milioane RON in octombrie 2008 si un record minim de 23725.05 milioane RON in ianuarie 2007. Creditul consumatorilor in Romania este raportat de BNR.

Cheltuielile consumatorilor (numarul recent): 29462.10 milioane RON

Cheltuielile consumatorilor (numarul anterior): 28616.80 milioane RON

 

Vanzarile de retail YoY (year over year).

Vanzarile retail in Romania au crescut cu 5,09%  in aprilie 2014 peste aceeasi luna a anului trecut. Vanzarile retail YoY (de la an la an) in Romania au avut o medie de 6,86% din 2001 pana in 2014, ajungand la un varf istoric de 32,8% in iunie 2008 si un record minim de de -17,3% in iunie 2009. Vanzarile retail YoY din Romania sunt raportate de INS (Institutul National de Statistica).

 

China depaseste pragul de 250% datorie din PIB

iulie 23, 2014

Sursa: Chinadaily

Uitati-va, eurocratilor, ca va uitati ca muta la karaoke. Japonia e la peste 400% din PIB, si tot e loc de mai bine pentru cetatenii lor. Si asta e valabil si pentru celelalte tari din grafic, si nu numai.

Datoria publica a Romaniei ca % din PIB e sub 40%, undeva la 38,4%.

Government Last Previous Highest Lowest Unit
Government Budget -0.90 -3.00 1.70 -9.00 Percent of GDP [+]
Government Debt to GDP 38.40 38.00 38.40 12.40 Percent [+]
Government Budget Value -7014.90 -6249.20 1363.80 -35173.30 RON Million [+]
Government Spending 1345.20 1378.70 1921.00 1111.90 RON Million [+]
Government Spending to GDP 35.00 36.70 41.10 33.20 percent [+]
Credit Rating 47.35

Sursa: tradingeconomics

Evadarea din rangurile celor nebuni

iulie 14, 2014

Pentru aia putinii care citesc (din cand in cand) blogul asta si care inteleg natura endogena a banilor, rolul deficitelor fiscale, si a datoriei publice – va rog sa duceti vorba mai departe! Catre prietenii vostri, catre familia voastra. Nu-i greu de loc. Poate va ajunge revelatia la toti idiotii astia din presa si din televiziuni; si de acolo la nenorocitii din institutii.

Inca o data. Ca un punct in logica, pentru ca guvernul sa-si poata taxa propria moneda si sau sa-si imprumute propria moneda – trebuie ca mai intai s-o cheltuiasca in existenta. Si o cheltuieste in sectorul nonguvernamental. Guvernul trebuie gandit (ca organism) ca diferenta dintre cheltuieli si incasari. Fondurile din deficitul fiscal intra in economia privata ca exces de rezerve – asupra carora bancile concureaza sa le transforme in imprumuturi si depozite.

Apoi, guvernul isi asuma acea cifra din deficit sub forma de datorie, si promite sa plateasca dobanda la respectiva suma. Leul nu-i nimic mai mult decat un tax-credit (cu lei iti poti plati birurile). Datoria publica inseamna tax-credits outstanding (lei eminenti/in suspensie). Datoria publica este miscarea a doua stocuri tampon: moneda in sine si rezervele din sistemul bancar. Emiterea de datorie publica (denominata in lei) face parte din POLITICA MONETARA, NU din politica fiscala!!!

Prin emiterea de bonduri/certificate de trezorerie, BNR-ul apara dobanda overnight din piata. Atunci cand guvernul emite datorie publica, banca centrala face urmatoarea operatiune in spreadsheet. Contul de securitati este debitat si este creditat in consecinta contul de rezerve. Atunci cand guvernul plateste din datoria publica, BNR-ul debiteaza contul de rezerve si crediteaza contul de securitati. Asta este tot ce se intampla. Guvernul (prin detinatorul de scor, anume BNR) misca numere dintr-un cont intr-altul.

Banii taxati de guvern de la cetateni NU SE DUC NICAIERI!!!!!!!!!! Pozitia fiscala neta a guvernului vis-a-vis de sectorul (privat) nonguvernmanetal de la sfarsitul fiecarei zile are o consecinta serioasa in sistem. Incercati sa intelegeti ca tot ceea ce inseamna sector nonguvernamental inseamna firme si gospodarii – firme domestice si straine – gospodarii domestice si straine! (S-I)+(X-M)=(G-T) Asadar, conform contabilitatii – toti banii care se duc spre taxe si impoze, totii banii cu care se cumpara bonduri de trezorerie (cu care se cumpara datorie publica) vin din cheltuieli publice/guvernamentale!!! Nu pot veni din altundeva!!! Iar surplusurile fiscale NU SUNT economisiri nationale!!!!!!! Un surplus fiscal net reprezinta pozitia guvernului fata de sectorul nonguvernmanetal. Cealalta jumatate a bilantului fiind detinuta de catre sectorul nonguvernamental cu aceeasi cifra dar cu semn schimbat. De ce ne-am dori economisiri nete negative pentru sectorul nonguvernamental!!!!?????

Momentan, intreaga Europa (inclusiv Romania) ruleaza o politica fiscala prociclica. Ce inseamna asta? Atunci cand ciclul de afaceri este in trend descendent (sectorul privat economiseste mai mult decat cheltuieste), guvernul adauga si mai multa presiune in jos asupra cetatenilor prin marirea de taxe si taierea cheltuielilor publice. Cand, de fapt, ar trebui sa practice of politica fiscal contra-ciclica pentru a acoperi deficitul de consum – pentru a mentine economia ruland la un nivel de output si angajare optim. Exporturile NU ne vor ajuta!!! Nu ne vor scapa din situatia actuala. Romania nu are avantaj de competitivitate pentru a se bate cu alte tari in dorinta de a importa mai multa cerere agregata. De ceea ce are nevoie Europa si inclusiv Romania este de deficite fiscale MAI MARI!!!

Marimea corecta a deficitului fiscal este aceea ce atinge si asigura full employment (somaj sub 2%) si stabilitatea preturilor!!! Atata timp cat stam cu forta de munca neangajata si resurse neutilizate, tara asta traieste sub puterile/mijloacele ei. O masura fiscala ce ar impaca pe toti cetatenii si pe toate partidele – indiferent de orientarile lor politice, ar fi un “holiday” pentru TVA. Eliminarea TVA-ului pentru un intreg an fiscal ar oferi Romaniei timp de respiro (atat pentru producatorii domestici, pentru exportatori, pentru gospodarii, cat si pentru guvernele locale) si suficient timp pentru partide sa decida ce fel de politica fiscala sa implementeze in viitor.

O astfel de decizie nu ar strica in niciun fel relatiile cu partenerii externi. Nici cele cu FMI. Din contra, ar arata Europei ca se poate SI ALTFEL, ca se poate FARA austeritate fiscala. Ca reducerea apasarii fiscale FUNCTIONEAZA! Si ca nu se ajunge la niciun faliment national – deoarece Romania NU este Grecia!!!! Romania are propria ei moneda, leul – face plati si colecteaza taxe si impozite in propria moneda, nu in valuta!!!

Curva (politica) de Vadim Tudor la Romania TV

iunie 23, 2014

Astazi, 23-06, la Romania TV, tribunul incerca sa-l spele pe Basescu…

Domne, eu sunt sigur ca Mircea Basescu e vinovat; dar Traian n-a stiut – ca altfel intervenea. Nu stia ca nu i-au spus serviciile. Curva, sau mai bine zis curvul de Vadim Tudor – omul care odata spunea ca scapa tara de un nebun (Traian Basescu) – omul care odata il suspenda pe Basescu, care-l numea Dictachior, pe care-l acuza ca a furat flota si ca e un betiv si ca labil mintal; C.V. Tudor incearca astazi, cum a incercat si in trecut, sa-l spele de pacate.

Pe el il freaca intrebarea de unde a avut Bercea Mondialu’ bani cash (asa suma mare) sa-i dea lu’ Mircea Basescu? Pai nu-i clar? N-a scris presa de unde… din furaciuni!

Ah, vai domne, inregistrarile alea sunt manevrate/ocultite in laboratoarele lu’ Dan Voiculescu. LOL. Singuru’ lucru facut de Antena 3 la inregistrari a fost sa cenzureze injuraturile (cu pula)…

Mai se sfatuia tribunul cu nu stiu ce alti procurori, ca vezi doamne… Ce interlop (mai precis, ce interlop tigan) da bani inainte? Cu alte cuvinte, de ce se da spaga inainte de serviciu? Lasand la o parte ineptia intrebarii, aia a lu’ Bercea si-au luat “chitanta” pe banii de mita, chitanta audio-video! How smart is that?

Uite ca nu l-au facut votantii, nici opozitia de rahat, nici vocile anti-Basescu din afara (precum cei din Alde)… l-au facut tiganii, frate. Cultura n-are nicio legatura cu inteligenta. Esti analfabet, esti grobian (vai, draga)… dar poti fi al dracu’ de destept. Si bravo interlopilor din clanu’ Bercea ca au decis sa rupa pisica in public – decat sa stea cu banii luati si in puscarie. Muie, Vadime, si muie intregii familii prezidentiale. Sunteti un neam de tradatori, de hoti, un neam de nesimtiti si mincinosi.

Scopul datoriei publice, fara mituri

mai 9, 2014

Ratiunea macroeconomica ortodoxa spune ca deficitele fiscale persistente reduc economisirile nationale, necesita dobanzi reale mai mari si micsoreaza nivelurile de investitii. Trebuie sa combatem acest punct de vedere fals si religios.

Din pacate, adeptii acestei logici frauduloase vor atribui deficitelor fiscale marirea in consecinta a datoriei publice – si ca atare, ei nu inteleg cum sunt setate dobanzile si rolul emisiei de datorie publica in cadrul economiei. In mod clar, banca centrala poate stabili si lasa rata dobanzii la 0%, indiferent, in functie de interesele sale.

Asa cum am discutat in postarile anterioare, ca fondurile cheltuite de guvern NU vin de nicaieri; si taxele colectate nu se duc nicaieri – exista impacte substantiale de lichiditate prin prisma pozitiilor nete ale guvernului. Daca banii ce cumpara bondurile (datoria statului) vin din cheltuieli publice, asa cum dicteaza contabilitatea, atunci orice notiune conform careia cheltuielile guvernamentale “mananca” economisiri ce ar putea fi folosite ca investitie privata este un nonsens.

Cantitatea de securitati guvernamentale oferite de guvern este intotdeauna egala cu cantitatea de noi bani creati. Efectul net este clar de la sine, iar rata dobanzii de referinta este aceea pe care banca centrala o vrea. Observati ca in Japonia, cu cea mai mare datorie publica inregistrata vreodata de tara, si cu downgrade-uri repetate din partea companiilor de rating – guvernul japonez emite certificate de trezorerie cu o doband de 0.0001%! Daca intr-adevar deficitele fiscale ar da nastere la dobanzi majore, atunci Japonia s-ar fi oprit din functiune cu foarte mult timp in urma.

Asa cum am explicat in trecut, doar tranzactiile dintre sectorul privat si sectorul guvernamental schimba balanta din sistem. Cheltuielile guvernamentale si cumpararea de securitati guvernamentale (bonduri de trezorerie) de catre banca centrala – adauga lichiditate in sistem. Iar taxarea guvernamentala si vanzarea de securitati guvernamentale dreneaza lichiditate.

Aceste tranzactii influenteaza pozitiile de cash ale sistemului in fiecare zi. Pozitia de cash a sistemului are implicatii cruciale pentru politica monetara a bancii centrale, deoareace este un determinant important pentru utilizarea operatiunilor pe piata deschisa (open market operations) – cumpararea de bonduri si vanzarea lor de catre banca centrala.

In diagrama de mai jos vedem clar si simplu argumentul discutiei noastre.

Puteti vedea functiile individuale ale bratelor guvernului:

a- Trezoreria (sau in cazul nostru Ministerul de Finante) ruleaza politica fiscala, pe care noi o vom rezuma drept cheltuieli publice si taxare – ce in fiecare zi are un impact net asupra economiei. Fie un surplus pentru sectorul privat (Cheltuieli publice > Taxare) ori un deficit pentru sectorul privat (Cheltuieli publice < Taxare).

b- Banca centrala ruleaza politica monetara prin stabilirea tintei de dobanzi. Face acest lucru prin vanzarea/cumpararea de datorie guvernamentala pentru a influenta pozitiile de rezerve ale bancilor comerciale.

Deci, de ce emite guvernul datorie publica, daca scopul acesteia nu este acela de a-i finanta cheltuielile? Pentru a mentine rezervele bancare in asa fel incat dobanda overnight sa poata fi aparata de catre banca centrala. Puteti vedea din diagrama cum cheltuielile publice adauga la rezerve, iar taxarea guvernamentala le scade. Asadar, intr-o oarecare zi, daca Cheltuielile publice sunt mai mari ca taxarea (deficit fiscal), atunci rezervele cresc in agregat. O anume banca poate sa fie pe minus in rezerve, dar din punct de vedere global (in economia respectiva) suma rezervelor bancare este in exces.

In Australia spre exemplu, rezervele overnight castiga mai putin decat dobanda de referinta (spre deosebire de alte tari, in care rezervele overnight nu castiga nimic). Asadar, este in interesul bancilor comerciale de a incerca sa elimine rezervele nedorite in fiecare noapte. Bancile cu surplus vor incerca sa-si imprumute excesul de rezerve pe piata interbancara. Unele banci aflate pe deficit vor fi in mod clar interesate in aceste imprumuturi pentru a-si cladi pozitiile – si pentru a evita de a se duce la fereastra de discount a bancii centrale, fereastra ce este mai scumpa.

Ca atare, competitia intre bancile cu surplus de a se lepada de excesul de rezerve pune presiune in jos pe dobanzile cu termen scurt. Dar, daca ati inteles discutia de mai sus despre tranzactiile orizontale (acestea echilibrandu-se la zero!), atunci veti aprecia faptul ca sistemul bancar non-guvernamental NU poate, prin forte proprii, (efectuand tranzactii orizontale intre banci comerciale – anume, imprumutarea si creditarea pe piata interbancara) elimina excesul de rezerve la nivel de sistem, exces creat de catre deficitul fiscal rulat de guvern.

De aceea este nevoie de o tranzactie verticala – anume, o interactiune intre sectorul guvernamental si cel nonguvernamental. In diagrama vedeti ca vanzarea de bonduri poate drena rezervele prin oferirea bancilor o (datorie guvernamentala) securitate atractivita aducatoare de dobanda. Securitate pe care sectorul nonguvernamental o poate achizitiona pentru a-si elimina excesul de rezerve.

Astfel, vanzarea de bonduri (emiterea de datorie publica) permite bancii centrale sa dreneze orice exces de rezerve in sistemul de cash – si prin aceasta, prevenind presiunea negativa asupra dobanzii in piata. In acest mod mentine control asupra politicii monetare.

Important:

a- Deficitele bugetare pun presiune negativa (in jos) asupra dobanzilor

b- Vanzarea de bonduri (emiterea de datorie publica) mentine dobanzile la tinta dorita de catre banca centrala.

In consecinta, ideea de monetizare a datoriei nu rezulta. Odata ce tinta de dobanda overnight este stabilita, banca centrala ar trebui sa tranzactioneze numai securitati guvernamentale daca schimbarile in lichiditate sunt necesare pentru a sprijini tinta dobanzii overnight. Fiindca banca centrala nu poate controla rezervele, atunci monetizarea datoriei publice este strict imposibila. Imaginati-va ca banca centrala a tranzactionat securitatile guvernamentale cu trezoreria, ce a dus la marirea cheltuielilor publice – excesul de rezerve ar forta banca centrala sa vinda aceeasi cantitate de securitati guvernamentale pietei private ori sa lase dobanda overnight sa cada la nivelul de sprijin. Aceasta actiune nu este monetizare; banca centrala actionand simplu ca un broker in contextul logicii de stabilire a politicii monetare.

Prin urmare, agentii privati pot refuza sa detina un nou stoc de cash sau bonduri. Fara emiterea de datorie publica, rata dobanzii va cadea la limita de sprijin a bancii centrala (limita ce ar putea fi zero). Atunci, este de asemenea clar ca sectorul privat la nivel micro, poate sa se dispenseze de cashul nedorit in absenta hartiei guvernamentale prin marirea nivelului de consum. Data fiind o anume structura (favorabila) a taxelor, aceasta dorinta redusa de a economisi net ar genera o expansiune a sectorului privat si ar reduce deficitul fiscal – in cele din urma restaurand soldul la portofoliu la un nivel mai mare de angajare privata (locuri de munca la privat) si reducerea deficitului bugetar atata timp cat dorinta de a economisi ramane mica. In mod clar, nu ar exista dorinta ca guvernul sa creasca economia peste limita ei reala de productie. Daca asta ar genera inflatie, depinde the abilitatea economiei de a creste oferta reala (nivelul de output real) pentru a intampina cresterile cererii nominale. Asta nu este compusa de dimensiunea deficitului bugetar.

Concluzii majore:

1- Banca centrala stabileste dobanda pe termen scurt in baza aspiratiilor sale de politica monetara. Din punct de vedere operational, deficitele bugetare pun presiune in jos asupra dobanzilor, contrar miturilor economice ce apar in manualele de macroeconomie vis-a-vis de efectul “crowding out”. Banca centrala poate contrabalansa aceasta presiune prin vanzarea de bonduri guvernamentale, operatiune echivalenta cu guvernul imprumutandu-se din sectorul privat.

2- Penalitatea la neindatorare este aceea ca dobanda va cadea la fundul coridorului predominant in economie, ce ar putea fi zero daca banca centrala nu ofera incasari (dobanda) la rezerve. Din nou avem exemplul Japoniei; capacitatea guvernului japonez de a mentine o politica de 0% ani de-a randu’ corelata cu deficite bugetare prin simplul act de a cheltui mai mult decat se imprumuta. De asemenea, acest lucru ilustreaza faptul ca operatiunea de cheltuieli publice este independenta de operatiunea de imprumutare – cu mentionarea ca cea din urma vine dupa cheltuire.

3- Emiterea de datorie publica/guvernamentala este o consideratie de politica monetara, si nu are o componenta intrinseca de politica fiscala.

4- Un surplus bugetar descrie, din perspectiva de contabilitate, ceea ce guvernul a facut, nu ceea ce a primit.

Pe scurt, ar trebui sa ne opunem oricarei notiuni conform careia deficitele fiscale saboteaza economia privata si indatoreaza viitoarele generatii. Guvernul a decis sa mentina o dobanda pozitiva pe termen scurt – si asta necesita emiterea de datorie publica daca exista o presiune negativa exercitata asupra acelei dobanzi, presiune negativa emergenta din sistemul de cash.

Sursa: Bill Mitchell via

http://modernmoney.wordpress.com/2010/09/20/the-myth-of-crowding-out/

 

Romania, pensii, somaj, nebunia nebunilor

mai 2, 2014

Dupa ce l-am auzit pe nu stiu ce doctor la Romania TV sugerand marirea varstei de pensionare in Romania ca “solutie” la “criza” pensiilor. Si dupa ce l-am auzit pe Neils Shnecker spunand cand munca nu-i un chin, ci “o marfa, vrei s-o vinzi sau nu”… mi-am intiparit in minte cum va fi viitorul nostru (pentru noi astia oamenii de rand).

Ok, acum hai sa fim rationali – o stare foarte grea pentru tara asta cu toti nebunii ei. Auziti din gura tuturor ca nu sunt bani; nu sunt bani la fondul pentru asigurari, pentru pensii, pentru sanatate samd. Bun, niciun fel de problema. Asa se intampla pe timp de recesiune. Gospodariile au datorii de platit, isi reduc consumul, vanzarile de bunuri si servicii scad, asta duce la scaderea productiei – si in cele din urma duce la somaj.

Marea Depresie ne-a dat statul social (welfare), sau in termeni economici, ne-a dat stabilizatorii fiscali automati. Mai putina luma munceste, statul incaseaza mai putini bani din taxe. Mai multi someri fac coada sa primeasca ajutorul social – si ca atare, deficitul fiscal creste. Ceea ce e bine si normal!

Fondul asigurarilor de sanatate are un deficit? Nu poate sa acopere cererea prezenta? Mareste deficitul fiscal in consecinta! Asta e solutia! Nu marirea varstei de pensionare. Nu taierea pensiilor. Nu marirea taxelor. Nu scaderea cheltuielilor publice.

Folosind logica. Daca guvernul nostru este, asa cum pretind cretinii, la fel ca o gospodarie – anume, dependent de incasarile din taxe si impozite. Atunci de unde vin acei bani de la bun inceput? Puneti-va intrebarea si veti vedea ca intelepciunea conventionala este religie! Este falsa si irationala.

Rolul taxarii guvernmanetale NU este acela de a aduna bani la stat. Taxarea are 2 mai functii: crearea unei cereri permanente pentru banii statului si crearea de somaj de locuri de munca ce platesc in bani. Are logica? Pai sigur ca are. Altcumva nu e posibil, deoarece buzunarele noastre nu tiparesc lei. Statul creeaza somaj atunci cand pune taxe si impoze, si angajeaza somerii creati anterior de taxare atunci cand cheltuieste bani in existenta. Cheltuielile publice ale guvernului aduc bani in existenta, iar taxarea guvernamentala distruge acei bani. Diferenta dintre cele doua este rezultatul net.

Acuma hai sa-l facem praf si pulbere pe Shnecker – om care a spus o mare prostie, atat dpdv economic cat si din punct de vedere uman. Ca munca nu-i un chin, ci o marfa. Vrei s-o vinzi or ba. De parca ai avea de ales… Pai nu ai. E ca in Morometii. Nu-ti achiti fonciirea, vine perceptorul si-ti ia vita din batatura. Si evident, probabil ca Shnecker si-ar dori ca toti cetatenii sa fie nevoiti sa concureze pentru cele mai mici salarii din lume – sa-si vanda “marfa” de parca ei ar negocia pe front egal cu capitalul. Ei bine, nu-i asa Dnle Shnecker. Cred ca munca in guvernul Ponta te-a tampit si mai mult decat erai. Cu astfel de “sfatuitori”, ce sa ne mai plangem de alde Udrea, Ponta, si Boc.

Somajul este un fenomen monetar cauzat de taxarea guvernamentala. Somajul, asa cum il intelegem noi, nu exista in societatile non-monetare. Exemplul este Gana de pe vremea Imperiului Britanic. Ganezii isi lucrau pamantul, vanau, isi vedeau de viata lor; dar britanicii vroiau sa cultive cafea pe pamenturile acelea si aveau nevoie de muncitori. Ce-au facut britanicii? Le-au impus africanilor o taxa pe coliba. Cine nu-si platea taxa risca sa-i fie coliba arsa. Asadar, aceasta taxa i-a determinat pe Ganezi (acum someri) sa se prezinte la locul de munca – pe camp la cafea. Erau platiti in coroane britanice pentru cat munceau. Ati inteles mersul banului? Mai intai impui taxa si-l faci pe om somer, apoi tu, guvern, ii dai bani muncitorului. O cota parte iti revine tie in redeventa, cealalta ii ramane omului sa faca ce vrea cu ea. In caz ca britanicii creau mai multi someri decat doreau sa angajeze, micsorau taxa. In caz ca erau prea putini, majorau taxa.

Asta e valabil si pentru sistemul nostru monetar modern. Rata somajului (somaj permanent si involuntar) este o politica guvernamentala si este o crima impotriva umanitatii! De ce sa creezi mai multi someri decat intentionezi sa angajezi? Fie redu’ taxele, fie angajeaza-i! (mareste cheltuielile publice) Dar nu se vrea asta. Deoarece politica neoliberala ce domneste peste cele mai multe meleaguri de pe lumea asta, doreste existenta somerilor permanenti. Asa se pune presiune pe salarii sa ramana mici, si se pune presiune pe conditiile de munca sa ramana de cacat.

Pe vremea lu’ Tariceanu lucrurile mergeau mai bine dintr-un singur motiv. Cresterea economica venea deoarece sectorul domestic privat se imprumuta. Recesiunea a inceput in momentul in care gospodariile au inceput sa-si reduca consumul normal, pentru a fi in stare sa-si faca platile la banci. Fiindca asta inseamna imprumut (leverage). Consumi mai mult astazi cu promisiunea ca vei consuma mai putin maine. Imprumuturile creeaza deposite – netul in sistem e zero! (S-I)+(G-T)+(X-M)=0

Pe scurt, deficitul fiscal al guvernului roman este mult prea mic pentru a facilita dorinta de deleveraging (de achitare a datoriei private) a sectorului privat. In loc sa ne taram asa inca un deceniu de acum in colo, sa pierdem output pretios si sa ne dam in cap unu’ la altii in saracie si in ura – putem incheia episodul recesiunii Romanesti foarte repede in maximum 2 ani, daca largim deficitul fiscal de astazi. Anume, bani pentru scoli, spitale, si azile, pentru medicamente, pentru drumuri si cai ferate, pentru canalizare, apa si gaz, electrificare. Prin scaderea TVA-ului, prin scaderea CAS-ului la angajat si NU la angajator!!! Prin marirea considerabila a salariului minim pe economie. Marimea adecvata a deficitului fiscal este aceea ce coincide cu full employment (lipsa somajului involuntar) si stabilitatea preturilor!

Tremur cu spume la cat dispret am auzit din gura politicienilor, a asa-zisilor experti, si mai ales fata de dispretul analistilor din televizoare. Dispret fata de cetatean, fata de pensionar, fata de copii, fata de saraci, fata de bolnavi, si fata de viitor.

MUIE NEILS SHNECKER!!! Du-te si speteste-te la camp, sau pe santier ca muncitor necalificat. Du-te si munceste ca o asistenta in spital, spaland voma, pisat, si cacat pe un salariu de nimic – si apoi sa-mi spui tu ca munca “nu-i un chin, ci o marfa.” Si sa-mi zici tu mie daca “o vinzi sau nu” pe respectiva munca, in conditiile in care nu-ti pune altcineva mancare pe masa si benzina in masina… Statu’ roman si capitalistii nostrii mioritici doresc doar o parte din munca cetatenilor, si si pe aia o vor la un pret de nimic. Daca am facut vreo greseala gramaticala sau ortografica, va rog sa ma scuzati – sunt prea obosit sa recitesc aceste randuri pentru un edit.

MUIE lu’ Shnecker si tuturor celor ca el (neoliberali de la putere si din opozitie).

 

 


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 28 other followers