Cateva date macro pt Romania

iulie 26, 2014

Outputul Romaniei in domeniul constructiilor a scazut cu 10,3% in mai 2014 fata de aceeasi luna a anului trecut. Outputul in constructii a fost ca medie 5,73% din 2001 pana in 2014, ajungand la un varf istoric de 53,49% in mai 2008 si un minim record de -27,2% in februarie 2010. Noul indice imobiliar: 78.48 Vechiul indice imobiliar: 79,07

Date publicate de Eurostat.

Creditul consumatorilor in Romania s-a marit la 36862.05 milioane RON in iunie 2014 de la 36588.51 milioane RON in mai 2014. Creditul consumatorilor a avut o medie de 35429.26 milioane RON din 2007 pana in 2014, ajungand la un varf istoric de  41377.92 milioane RON in octombrie 2008 si un record minim de 23725.05 milioane RON in ianuarie 2007. Creditul consumatorilor in Romania este raportat de BNR.

Cheltuielile consumatorilor (numarul recent): 29462.10 milioane RON

Cheltuielile consumatorilor (numarul anterior): 28616.80 milioane RON

 

Vanzarile de retail YoY (year over year).

Vanzarile retail in Romania au crescut cu 5,09%  in aprilie 2014 peste aceeasi luna a anului trecut. Vanzarile retail YoY (de la an la an) in Romania au avut o medie de 6,86% din 2001 pana in 2014, ajungand la un varf istoric de 32,8% in iunie 2008 si un record minim de de -17,3% in iunie 2009. Vanzarile retail YoY din Romania sunt raportate de INS (Institutul National de Statistica).

 

China depaseste pragul de 250% datorie din PIB

iulie 23, 2014

Sursa: Chinadaily

Uitati-va, eurocratilor, ca va uitati ca muta la karaoke. Japonia e la peste 400% din PIB, si tot e loc de mai bine pentru cetatenii lor. Si asta e valabil si pentru celelalte tari din grafic, si nu numai.

Datoria publica a Romaniei ca % din PIB e sub 40%, undeva la 38,4%.

Government Last Previous Highest Lowest Unit
Government Budget -0.90 -3.00 1.70 -9.00 Percent of GDP [+]
Government Debt to GDP 38.40 38.00 38.40 12.40 Percent [+]
Government Budget Value -7014.90 -6249.20 1363.80 -35173.30 RON Million [+]
Government Spending 1345.20 1378.70 1921.00 1111.90 RON Million [+]
Government Spending to GDP 35.00 36.70 41.10 33.20 percent [+]
Credit Rating 47.35

Sursa: tradingeconomics

Evadarea din rangurile celor nebuni

iulie 14, 2014

Pentru aia putinii care citesc (din cand in cand) blogul asta si care inteleg natura endogena a banilor, rolul deficitelor fiscale, si a datoriei publice – va rog sa duceti vorba mai departe! Catre prietenii vostri, catre familia voastra. Nu-i greu de loc. Poate va ajunge revelatia la toti idiotii astia din presa si din televiziuni; si de acolo la nenorocitii din institutii.

Inca o data. Ca un punct in logica, pentru ca guvernul sa-si poata taxa propria moneda si sau sa-si imprumute propria moneda – trebuie ca mai intai s-o cheltuiasca in existenta. Si o cheltuieste in sectorul nonguvernamental. Guvernul trebuie gandit (ca organism) ca diferenta dintre cheltuieli si incasari. Fondurile din deficitul fiscal intra in economia privata ca exces de rezerve – asupra carora bancile concureaza sa le transforme in imprumuturi si depozite.

Apoi, guvernul isi asuma acea cifra din deficit sub forma de datorie, si promite sa plateasca dobanda la respectiva suma. Leul nu-i nimic mai mult decat un tax-credit (cu lei iti poti plati birurile). Datoria publica inseamna tax-credits outstanding (lei eminenti/in suspensie). Datoria publica este miscarea a doua stocuri tampon: moneda in sine si rezervele din sistemul bancar. Emiterea de datorie publica (denominata in lei) face parte din POLITICA MONETARA, NU din politica fiscala!!!

Prin emiterea de bonduri/certificate de trezorerie, BNR-ul apara dobanda overnight din piata. Atunci cand guvernul emite datorie publica, banca centrala face urmatoarea operatiune in spreadsheet. Contul de securitati este debitat si este creditat in consecinta contul de rezerve. Atunci cand guvernul plateste din datoria publica, BNR-ul debiteaza contul de rezerve si crediteaza contul de securitati. Asta este tot ce se intampla. Guvernul (prin detinatorul de scor, anume BNR) misca numere dintr-un cont intr-altul.

Banii taxati de guvern de la cetateni NU SE DUC NICAIERI!!!!!!!!!! Pozitia fiscala neta a guvernului vis-a-vis de sectorul (privat) nonguvernmanetal de la sfarsitul fiecarei zile are o consecinta serioasa in sistem. Incercati sa intelegeti ca tot ceea ce inseamna sector nonguvernamental inseamna firme si gospodarii – firme domestice si straine – gospodarii domestice si straine! (S-I)+(X-M)=(G-T) Asadar, conform contabilitatii – toti banii care se duc spre taxe si impoze, totii banii cu care se cumpara bonduri de trezorerie (cu care se cumpara datorie publica) vin din cheltuieli publice/guvernamentale!!! Nu pot veni din altundeva!!! Iar surplusurile fiscale NU SUNT economisiri nationale!!!!!!! Un surplus fiscal net reprezinta pozitia guvernului fata de sectorul nonguvernmanetal. Cealalta jumatate a bilantului fiind detinuta de catre sectorul nonguvernamental cu aceeasi cifra dar cu semn schimbat. De ce ne-am dori economisiri nete negative pentru sectorul nonguvernamental!!!!?????

Momentan, intreaga Europa (inclusiv Romania) ruleaza o politica fiscala prociclica. Ce inseamna asta? Atunci cand ciclul de afaceri este in trend descendent (sectorul privat economiseste mai mult decat cheltuieste), guvernul adauga si mai multa presiune in jos asupra cetatenilor prin marirea de taxe si taierea cheltuielilor publice. Cand, de fapt, ar trebui sa practice of politica fiscal contra-ciclica pentru a acoperi deficitul de consum – pentru a mentine economia ruland la un nivel de output si angajare optim. Exporturile NU ne vor ajuta!!! Nu ne vor scapa din situatia actuala. Romania nu are avantaj de competitivitate pentru a se bate cu alte tari in dorinta de a importa mai multa cerere agregata. De ceea ce are nevoie Europa si inclusiv Romania este de deficite fiscale MAI MARI!!!

Marimea corecta a deficitului fiscal este aceea ce atinge si asigura full employment (somaj sub 2%) si stabilitatea preturilor!!! Atata timp cat stam cu forta de munca neangajata si resurse neutilizate, tara asta traieste sub puterile/mijloacele ei. O masura fiscala ce ar impaca pe toti cetatenii si pe toate partidele - indiferent de orientarile lor politice, ar fi un “holiday” pentru TVA. Eliminarea TVA-ului pentru un intreg an fiscal ar oferi Romaniei timp de respiro (atat pentru producatorii domestici, pentru exportatori, pentru gospodarii, cat si pentru guvernele locale) si suficient timp pentru partide sa decida ce fel de politica fiscala sa implementeze in viitor.

O astfel de decizie nu ar strica in niciun fel relatiile cu partenerii externi. Nici cele cu FMI. Din contra, ar arata Europei ca se poate SI ALTFEL, ca se poate FARA austeritate fiscala. Ca reducerea apasarii fiscale FUNCTIONEAZA! Si ca nu se ajunge la niciun faliment national – deoarece Romania NU este Grecia!!!! Romania are propria ei moneda, leul – face plati si colecteaza taxe si impozite in propria moneda, nu in valuta!!!

Curva (politica) de Vadim Tudor la Romania TV

iunie 23, 2014

Astazi, 23-06, la Romania TV, tribunul incerca sa-l spele pe Basescu…

Domne, eu sunt sigur ca Mircea Basescu e vinovat; dar Traian n-a stiut – ca altfel intervenea. Nu stia ca nu i-au spus serviciile. Curva, sau mai bine zis curvul de Vadim Tudor – omul care odata spunea ca scapa tara de un nebun (Traian Basescu) – omul care odata il suspenda pe Basescu, care-l numea Dictachior, pe care-l acuza ca a furat flota si ca e un betiv si ca labil mintal; C.V. Tudor incearca astazi, cum a incercat si in trecut, sa-l spele de pacate.

Pe el il freaca intrebarea de unde a avut Bercea Mondialu’ bani cash (asa suma mare) sa-i dea lu’ Mircea Basescu? Pai nu-i clar? N-a scris presa de unde… din furaciuni!

Ah, vai domne, inregistrarile alea sunt manevrate/ocultite in laboratoarele lu’ Dan Voiculescu. LOL. Singuru’ lucru facut de Antena 3 la inregistrari a fost sa cenzureze injuraturile (cu pula)…

Mai se sfatuia tribunul cu nu stiu ce alti procurori, ca vezi doamne… Ce interlop (mai precis, ce interlop tigan) da bani inainte? Cu alte cuvinte, de ce se da spaga inainte de serviciu? Lasand la o parte ineptia intrebarii, aia a lu’ Bercea si-au luat “chitanta” pe banii de mita, chitanta audio-video! How smart is that?

Uite ca nu l-au facut votantii, nici opozitia de rahat, nici vocile anti-Basescu din afara (precum cei din Alde)… l-au facut tiganii, frate. Cultura n-are nicio legatura cu inteligenta. Esti analfabet, esti grobian (vai, draga)… dar poti fi al dracu’ de destept. Si bravo interlopilor din clanu’ Bercea ca au decis sa rupa pisica in public – decat sa stea cu banii luati si in puscarie. Muie, Vadime, si muie intregii familii prezidentiale. Sunteti un neam de tradatori, de hoti, un neam de nesimtiti si mincinosi.

Scopul datoriei publice, fara mituri

mai 9, 2014

Ratiunea macroeconomica ortodoxa spune ca deficitele fiscale persistente reduc economisirile nationale, necesita dobanzi reale mai mari si micsoreaza nivelurile de investitii. Trebuie sa combatem acest punct de vedere fals si religios.

Din pacate, adeptii acestei logici frauduloase vor atribui deficitelor fiscale marirea in consecinta a datoriei publice – si ca atare, ei nu inteleg cum sunt setate dobanzile si rolul emisiei de datorie publica in cadrul economiei. In mod clar, banca centrala poate stabili si lasa rata dobanzii la 0%, indiferent, in functie de interesele sale.

Asa cum am discutat in postarile anterioare, ca fondurile cheltuite de guvern NU vin de nicaieri; si taxele colectate nu se duc nicaieri – exista impacte substantiale de lichiditate prin prisma pozitiilor nete ale guvernului. Daca banii ce cumpara bondurile (datoria statului) vin din cheltuieli publice, asa cum dicteaza contabilitatea, atunci orice notiune conform careia cheltuielile guvernamentale “mananca” economisiri ce ar putea fi folosite ca investitie privata este un nonsens.

Cantitatea de securitati guvernamentale oferite de guvern este intotdeauna egala cu cantitatea de noi bani creati. Efectul net este clar de la sine, iar rata dobanzii de referinta este aceea pe care banca centrala o vrea. Observati ca in Japonia, cu cea mai mare datorie publica inregistrata vreodata de tara, si cu downgrade-uri repetate din partea companiilor de rating – guvernul japonez emite certificate de trezorerie cu o doband de 0.0001%! Daca intr-adevar deficitele fiscale ar da nastere la dobanzi majore, atunci Japonia s-ar fi oprit din functiune cu foarte mult timp in urma.

Asa cum am explicat in trecut, doar tranzactiile dintre sectorul privat si sectorul guvernamental schimba balanta din sistem. Cheltuielile guvernamentale si cumpararea de securitati guvernamentale (bonduri de trezorerie) de catre banca centrala – adauga lichiditate in sistem. Iar taxarea guvernamentala si vanzarea de securitati guvernamentale dreneaza lichiditate.

Aceste tranzactii influenteaza pozitiile de cash ale sistemului in fiecare zi. Pozitia de cash a sistemului are implicatii cruciale pentru politica monetara a bancii centrale, deoareace este un determinant important pentru utilizarea operatiunilor pe piata deschisa (open market operations) – cumpararea de bonduri si vanzarea lor de catre banca centrala.

In diagrama de mai jos vedem clar si simplu argumentul discutiei noastre.

Puteti vedea functiile individuale ale bratelor guvernului:

a- Trezoreria (sau in cazul nostru Ministerul de Finante) ruleaza politica fiscala, pe care noi o vom rezuma drept cheltuieli publice si taxare – ce in fiecare zi are un impact net asupra economiei. Fie un surplus pentru sectorul privat (Cheltuieli publice > Taxare) ori un deficit pentru sectorul privat (Cheltuieli publice < Taxare).

b- Banca centrala ruleaza politica monetara prin stabilirea tintei de dobanzi. Face acest lucru prin vanzarea/cumpararea de datorie guvernamentala pentru a influenta pozitiile de rezerve ale bancilor comerciale.

Deci, de ce emite guvernul datorie publica, daca scopul acesteia nu este acela de a-i finanta cheltuielile? Pentru a mentine rezervele bancare in asa fel incat dobanda overnight sa poata fi aparata de catre banca centrala. Puteti vedea din diagrama cum cheltuielile publice adauga la rezerve, iar taxarea guvernamentala le scade. Asadar, intr-o oarecare zi, daca Cheltuielile publice sunt mai mari ca taxarea (deficit fiscal), atunci rezervele cresc in agregat. O anume banca poate sa fie pe minus in rezerve, dar din punct de vedere global (in economia respectiva) suma rezervelor bancare este in exces.

In Australia spre exemplu, rezervele overnight castiga mai putin decat dobanda de referinta (spre deosebire de alte tari, in care rezervele overnight nu castiga nimic). Asadar, este in interesul bancilor comerciale de a incerca sa elimine rezervele nedorite in fiecare noapte. Bancile cu surplus vor incerca sa-si imprumute excesul de rezerve pe piata interbancara. Unele banci aflate pe deficit vor fi in mod clar interesate in aceste imprumuturi pentru a-si cladi pozitiile – si pentru a evita de a se duce la fereastra de discount a bancii centrale, fereastra ce este mai scumpa.

Ca atare, competitia intre bancile cu surplus de a se lepada de excesul de rezerve pune presiune in jos pe dobanzile cu termen scurt. Dar, daca ati inteles discutia de mai sus despre tranzactiile orizontale (acestea echilibrandu-se la zero!), atunci veti aprecia faptul ca sistemul bancar non-guvernamental NU poate, prin forte proprii, (efectuand tranzactii orizontale intre banci comerciale – anume, imprumutarea si creditarea pe piata interbancara) elimina excesul de rezerve la nivel de sistem, exces creat de catre deficitul fiscal rulat de guvern.

De aceea este nevoie de o tranzactie verticala – anume, o interactiune intre sectorul guvernamental si cel nonguvernamental. In diagrama vedeti ca vanzarea de bonduri poate drena rezervele prin oferirea bancilor o (datorie guvernamentala) securitate atractivita aducatoare de dobanda. Securitate pe care sectorul nonguvernamental o poate achizitiona pentru a-si elimina excesul de rezerve.

Astfel, vanzarea de bonduri (emiterea de datorie publica) permite bancii centrale sa dreneze orice exces de rezerve in sistemul de cash – si prin aceasta, prevenind presiunea negativa asupra dobanzii in piata. In acest mod mentine control asupra politicii monetare.

Important:

a- Deficitele bugetare pun presiune negativa (in jos) asupra dobanzilor

b- Vanzarea de bonduri (emiterea de datorie publica) mentine dobanzile la tinta dorita de catre banca centrala.

In consecinta, ideea de monetizare a datoriei nu rezulta. Odata ce tinta de dobanda overnight este stabilita, banca centrala ar trebui sa tranzactioneze numai securitati guvernamentale daca schimbarile in lichiditate sunt necesare pentru a sprijini tinta dobanzii overnight. Fiindca banca centrala nu poate controla rezervele, atunci monetizarea datoriei publice este strict imposibila. Imaginati-va ca banca centrala a tranzactionat securitatile guvernamentale cu trezoreria, ce a dus la marirea cheltuielilor publice – excesul de rezerve ar forta banca centrala sa vinda aceeasi cantitate de securitati guvernamentale pietei private ori sa lase dobanda overnight sa cada la nivelul de sprijin. Aceasta actiune nu este monetizare; banca centrala actionand simplu ca un broker in contextul logicii de stabilire a politicii monetare.

Prin urmare, agentii privati pot refuza sa detina un nou stoc de cash sau bonduri. Fara emiterea de datorie publica, rata dobanzii va cadea la limita de sprijin a bancii centrala (limita ce ar putea fi zero). Atunci, este de asemenea clar ca sectorul privat la nivel micro, poate sa se dispenseze de cashul nedorit in absenta hartiei guvernamentale prin marirea nivelului de consum. Data fiind o anume structura (favorabila) a taxelor, aceasta dorinta redusa de a economisi net ar genera o expansiune a sectorului privat si ar reduce deficitul fiscal – in cele din urma restaurand soldul la portofoliu la un nivel mai mare de angajare privata (locuri de munca la privat) si reducerea deficitului bugetar atata timp cat dorinta de a economisi ramane mica. In mod clar, nu ar exista dorinta ca guvernul sa creasca economia peste limita ei reala de productie. Daca asta ar genera inflatie, depinde the abilitatea economiei de a creste oferta reala (nivelul de output real) pentru a intampina cresterile cererii nominale. Asta nu este compusa de dimensiunea deficitului bugetar.

Concluzii majore:

1- Banca centrala stabileste dobanda pe termen scurt in baza aspiratiilor sale de politica monetara. Din punct de vedere operational, deficitele bugetare pun presiune in jos asupra dobanzilor, contrar miturilor economice ce apar in manualele de macroeconomie vis-a-vis de efectul “crowding out”. Banca centrala poate contrabalansa aceasta presiune prin vanzarea de bonduri guvernamentale, operatiune echivalenta cu guvernul imprumutandu-se din sectorul privat.

2- Penalitatea la neindatorare este aceea ca dobanda va cadea la fundul coridorului predominant in economie, ce ar putea fi zero daca banca centrala nu ofera incasari (dobanda) la rezerve. Din nou avem exemplul Japoniei; capacitatea guvernului japonez de a mentine o politica de 0% ani de-a randu’ corelata cu deficite bugetare prin simplul act de a cheltui mai mult decat se imprumuta. De asemenea, acest lucru ilustreaza faptul ca operatiunea de cheltuieli publice este independenta de operatiunea de imprumutare – cu mentionarea ca cea din urma vine dupa cheltuire.

3- Emiterea de datorie publica/guvernamentala este o consideratie de politica monetara, si nu are o componenta intrinseca de politica fiscala.

4- Un surplus bugetar descrie, din perspectiva de contabilitate, ceea ce guvernul a facut, nu ceea ce a primit.

Pe scurt, ar trebui sa ne opunem oricarei notiuni conform careia deficitele fiscale saboteaza economia privata si indatoreaza viitoarele generatii. Guvernul a decis sa mentina o dobanda pozitiva pe termen scurt – si asta necesita emiterea de datorie publica daca exista o presiune negativa exercitata asupra acelei dobanzi, presiune negativa emergenta din sistemul de cash.

Sursa: Bill Mitchell via

http://modernmoney.wordpress.com/2010/09/20/the-myth-of-crowding-out/

 

Romania, pensii, somaj, nebunia nebunilor

mai 2, 2014

Dupa ce l-am auzit pe nu stiu ce doctor la Romania TV sugerand marirea varstei de pensionare in Romania ca “solutie” la “criza” pensiilor. Si dupa ce l-am auzit pe Neils Shnecker spunand cand munca nu-i un chin, ci “o marfa, vrei s-o vinzi sau nu”… mi-am intiparit in minte cum va fi viitorul nostru (pentru noi astia oamenii de rand).

Ok, acum hai sa fim rationali – o stare foarte grea pentru tara asta cu toti nebunii ei. Auziti din gura tuturor ca nu sunt bani; nu sunt bani la fondul pentru asigurari, pentru pensii, pentru sanatate samd. Bun, niciun fel de problema. Asa se intampla pe timp de recesiune. Gospodariile au datorii de platit, isi reduc consumul, vanzarile de bunuri si servicii scad, asta duce la scaderea productiei – si in cele din urma duce la somaj.

Marea Depresie ne-a dat statul social (welfare), sau in termeni economici, ne-a dat stabilizatorii fiscali automati. Mai putina luma munceste, statul incaseaza mai putini bani din taxe. Mai multi someri fac coada sa primeasca ajutorul social – si ca atare, deficitul fiscal creste. Ceea ce e bine si normal!

Fondul asigurarilor de sanatate are un deficit? Nu poate sa acopere cererea prezenta? Mareste deficitul fiscal in consecinta! Asta e solutia! Nu marirea varstei de pensionare. Nu taierea pensiilor. Nu marirea taxelor. Nu scaderea cheltuielilor publice.

Folosind logica. Daca guvernul nostru este, asa cum pretind cretinii, la fel ca o gospodarie – anume, dependent de incasarile din taxe si impozite. Atunci de unde vin acei bani de la bun inceput? Puneti-va intrebarea si veti vedea ca intelepciunea conventionala este religie! Este falsa si irationala.

Rolul taxarii guvernmanetale NU este acela de a aduna bani la stat. Taxarea are 2 mai functii: crearea unei cereri permanente pentru banii statului si crearea de somaj de locuri de munca ce platesc in bani. Are logica? Pai sigur ca are. Altcumva nu e posibil, deoarece buzunarele noastre nu tiparesc lei. Statul creeaza somaj atunci cand pune taxe si impoze, si angajeaza somerii creati anterior de taxare atunci cand cheltuieste bani in existenta. Cheltuielile publice ale guvernului aduc bani in existenta, iar taxarea guvernamentala distruge acei bani. Diferenta dintre cele doua este rezultatul net.

Acuma hai sa-l facem praf si pulbere pe Shnecker – om care a spus o mare prostie, atat dpdv economic cat si din punct de vedere uman. Ca munca nu-i un chin, ci o marfa. Vrei s-o vinzi or ba. De parca ai avea de ales… Pai nu ai. E ca in Morometii. Nu-ti achiti fonciirea, vine perceptorul si-ti ia vita din batatura. Si evident, probabil ca Shnecker si-ar dori ca toti cetatenii sa fie nevoiti sa concureze pentru cele mai mici salarii din lume – sa-si vanda “marfa” de parca ei ar negocia pe front egal cu capitalul. Ei bine, nu-i asa Dnle Shnecker. Cred ca munca in guvernul Ponta te-a tampit si mai mult decat erai. Cu astfel de “sfatuitori”, ce sa ne mai plangem de alde Udrea, Ponta, si Boc.

Somajul este un fenomen monetar cauzat de taxarea guvernamentala. Somajul, asa cum il intelegem noi, nu exista in societatile non-monetare. Exemplul este Gana de pe vremea Imperiului Britanic. Ganezii isi lucrau pamantul, vanau, isi vedeau de viata lor; dar britanicii vroiau sa cultive cafea pe pamenturile acelea si aveau nevoie de muncitori. Ce-au facut britanicii? Le-au impus africanilor o taxa pe coliba. Cine nu-si platea taxa risca sa-i fie coliba arsa. Asadar, aceasta taxa i-a determinat pe Ganezi (acum someri) sa se prezinte la locul de munca – pe camp la cafea. Erau platiti in coroane britanice pentru cat munceau. Ati inteles mersul banului? Mai intai impui taxa si-l faci pe om somer, apoi tu, guvern, ii dai bani muncitorului. O cota parte iti revine tie in redeventa, cealalta ii ramane omului sa faca ce vrea cu ea. In caz ca britanicii creau mai multi someri decat doreau sa angajeze, micsorau taxa. In caz ca erau prea putini, majorau taxa.

Asta e valabil si pentru sistemul nostru monetar modern. Rata somajului (somaj permanent si involuntar) este o politica guvernamentala si este o crima impotriva umanitatii! De ce sa creezi mai multi someri decat intentionezi sa angajezi? Fie redu’ taxele, fie angajeaza-i! (mareste cheltuielile publice) Dar nu se vrea asta. Deoarece politica neoliberala ce domneste peste cele mai multe meleaguri de pe lumea asta, doreste existenta somerilor permanenti. Asa se pune presiune pe salarii sa ramana mici, si se pune presiune pe conditiile de munca sa ramana de cacat.

Pe vremea lu’ Tariceanu lucrurile mergeau mai bine dintr-un singur motiv. Cresterea economica venea deoarece sectorul domestic privat se imprumuta. Recesiunea a inceput in momentul in care gospodariile au inceput sa-si reduca consumul normal, pentru a fi in stare sa-si faca platile la banci. Fiindca asta inseamna imprumut (leverage). Consumi mai mult astazi cu promisiunea ca vei consuma mai putin maine. Imprumuturile creeaza deposite – netul in sistem e zero! (S-I)+(G-T)+(X-M)=0

Pe scurt, deficitul fiscal al guvernului roman este mult prea mic pentru a facilita dorinta de deleveraging (de achitare a datoriei private) a sectorului privat. In loc sa ne taram asa inca un deceniu de acum in colo, sa pierdem output pretios si sa ne dam in cap unu’ la altii in saracie si in ura – putem incheia episodul recesiunii Romanesti foarte repede in maximum 2 ani, daca largim deficitul fiscal de astazi. Anume, bani pentru scoli, spitale, si azile, pentru medicamente, pentru drumuri si cai ferate, pentru canalizare, apa si gaz, electrificare. Prin scaderea TVA-ului, prin scaderea CAS-ului la angajat si NU la angajator!!! Prin marirea considerabila a salariului minim pe economie. Marimea adecvata a deficitului fiscal este aceea ce coincide cu full employment (lipsa somajului involuntar) si stabilitatea preturilor!

Tremur cu spume la cat dispret am auzit din gura politicienilor, a asa-zisilor experti, si mai ales fata de dispretul analistilor din televizoare. Dispret fata de cetatean, fata de pensionar, fata de copii, fata de saraci, fata de bolnavi, si fata de viitor.

MUIE NEILS SHNECKER!!! Du-te si speteste-te la camp, sau pe santier ca muncitor necalificat. Du-te si munceste ca o asistenta in spital, spaland voma, pisat, si cacat pe un salariu de nimic – si apoi sa-mi spui tu ca munca “nu-i un chin, ci o marfa.” Si sa-mi zici tu mie daca “o vinzi sau nu” pe respectiva munca, in conditiile in care nu-ti pune altcineva mancare pe masa si benzina in masina… Statu’ roman si capitalistii nostrii mioritici doresc doar o parte din munca cetatenilor, si si pe aia o vor la un pret de nimic. Daca am facut vreo greseala gramaticala sau ortografica, va rog sa ma scuzati – sunt prea obosit sa recitesc aceste randuri pentru un edit.

MUIE lu’ Shnecker si tuturor celor ca el (neoliberali de la putere si din opozitie).

 

 

Cine se aseamana, se aduna, Danilet si Turcescu

aprilie 30, 2014

A murit Tony Benn

martie 14, 2014

http://www.theguardian.com/politics/2014/mar/14/tony-benn-dies-aged-88-labour-politiican

La varsta de 88 de ani s-a stins din viata. Tony Benn a fost un adevarat om de stat al Regatului Unit, un adevarat om de stanga; o voce impotriva razboiului si a nedreptatii.

Intr-un spirit mai vesel, aveti aici un interviu cu Tony Benn realizat de actorul Sacha Baron Cohen (aka. Ali G)

Iar aici, Tony Benn da de pamant cu intreaga ipocrizie a Vestului.

N-am plecat, doar ca sunt frustrat si plictisit

martie 8, 2014

Vreau sa vorbesc scurt despre 2 lucruri, despre Ukraina si cateva mituri mioritice vis-a-vis de economia noastra.

1- Vestul sprijina o putere politica de sorginte neo-nazista in Ukraina. Nu-i plang de mila, si nici nu-i fac apologia lui Ianukovich. Da-l in ma-sa, pe el si pe ai lui. Dar nu degeaba Rusia actioneaza asa cum o face; si nu degeaba sare NATO in sus. Nu Putin a abrogat legea minoritatilor in Ukraina, ci opozitia ajunsa la putere in Ukraina. Acuma se incearca prin mita si amenintari rezolvarea problemei. Europenii stiu sa scoata bani (15 miliarde de euro) atunci cand vine vorba de jocuri de geopolitica. Dar cand vine vorba de cetatenii europeni, de somaj, de saracie, ei stiu sa strige numai si numai AUSTERITATE. Bancherii au prioritate in fata guvernelor vestice. Cetatenii sunt mai la urma, undeva dupa caini si pisici.

Mai multe despre guvernul de coalitie din Ukraina aici: http://www.globalresearch.ca/the-u-s-has-installed-a-neo-nazi-government-in-ukraine/5371554

2- Acum, sa discutam nitel despre guvernul Ponta III si promisiunile de politica fiscala. Am auzit idioti cerand reducerea taxelor pentru angajatori, ca cica astfel se vor crea noi locuri de munca. Absolut FALS! Atata timp cat dorinta gospodariilor de a economisi nu este satisfacuta, nu vom asista la producerea de noi locuri de munca. Singurul lucru pe care-l face reducerea fiscalitatii pentru firme este acela de a le mari cota de profit. Angajatorul n-are motiv sa angajeze noi oameni, sa-si mareasca productia, atata timp cat cererea pentru produsele/serviciile sale ramane slaba/deprimata. Consumul nu este o consecinta a productiei, productia este consectina consumului!!! Nu produc, nu angajez, daca nu pot sa vand. Si nu pot sa vand daca lumea n-are bani sa cumpere.

Ca atare, revenirea economiei depinde de satisfacerea dorintei gospodariilor de a economisi. Veniturile acestora trebuie sa creasca daca vrem ca somajul sa scada si salariile sa creasca. Taxele pe consum sunt regresive, iar actualul TVA de 24% este mult prea mare. Trebuie neaparat micsorat. La fel, in Romania, munca se taxeaza prea mult. Angajatul plateste mult prea mult din venitul sau in taxe si contributii obligatorii. In mod ironic, proprietatea este taxata mult prea putin in tara asta, mai ales marea proprietate – clanurile si maharii detinatori de terenuri, vile, lacuri, si alte cele. ATENTIE! Foarte important! Scopul politicii fiscale intr-un sistem monetar modern fiat este aceea de creare/drenare the cerere agregata in economie. Scopul taxarii guvernamentale NU este acela de a aduna redevente, ci de a reglementa cererea agregata. Avem nevoie de taxare pentru ca leul sa existe si sa aiba o oarecare valoare. Banul fiat este tax-driven money, ban indus sau condus de taxe. Dar taxele, operational vorbind, nu finanteaza nimic. Singurul sector capabil sa creeze si sa distruga active financiare nete este sectorul guvernamental.

Ca atare, guvernul Ponta poate sa aplice ce masuri fiscale vrea el, dar atata timp cat deficitul fiscal va ramane acelasi – sau mai rau, se va reduce… Romania se va afla in continuare in recesiune. Definita veche a unei depresii era atunci cand somajul depasea 10%. In opinia mea, somajul real in tara este mult mai mare fata de rata oficiala. Somajul, ca observatie logica, sursa a celei mai mari pierderi economice si o crima impotriva umanitatii – este intotdeauna evidenta unui deficit fiscal mult prea mic; monopolistul monedei (guvernul roman) restrictionand accesul cetatenilor la active nete.

Intr-un regim monetar modern fiat (precum Marea Britanie, SUA, Japonia, India, Israel, Romania, etc) banii sunt endogeni. Anume, masa monetara creste si scade in functie de comportamentul pietei. Atunci cand datoria privata creste (cand ne indatoram la banci), masa monetara creste. Atunci cand acele imprumuturi sunt platite, masa monetara scade. Cresterea economica bazata pe cresterea datoriei private, bazata pe imprumuturi, NU duce la crearea de active nete in economie. Imprumuturile creeaza depozite este o operatiune in bani endogeni, ce NU duce la crearea de noi active nete. Netul ramane zero! In sectorul nonguvernmanetal (sectoral privat si cel extern, balanta domestica privata si balanta nonrezidentilor) toate tranzactiile se echilibreaza la 0! Imprumutul unuia e economisirea altuia. Cheltuielile unuia sunt veniturile altuia. Deficitul unuia e surplusul altuia.

Economisirile NU finanteaza investitiile. Investitiile creeaza economisiri! (S-I)+(G-T)+(X-M)=0

Sectorul privat nu se poate finanta singur la nesfarsit, si singurul mod prin care o poate face este prin indatorare. Spre deosebire de un guvern cu suveranitate monetara, firmele si gospodariile SUNT constranse de venitul lor. Romania si-ar putea asigura o oarecare crestere economica pentru un anume timp, devenind un net importator de cerere agregata din afara. Anume, Romania sa devina un net exportator de bunuri si servicii. Dar avand in vedere ca suntem in EU, si ca suntem supusi unor reguli de protectionism comunitar… n-avem nicio sansa sa asiguram dezvoltare economia durabila si sa eliminam somajul incercand sa fugim dupa surplusuri comerciale cat mai mari. Asta e un scenariu implauzibil, si unul daunator pentru tara din punct de vedere economic. Deoarece exporturile de bunuri si servicii sunt un cost fizic pentru tara exportatoare. De ce am exporta mai mult decat am importa? De ce sa trimitem avere neta in afara, in loc s-o consumam noi si copiii nostri?

In concluzie, iara vorbesc pentru pereti. Dar ganditi-va la un lucru. Cautati-va in buzunar si vedeti daca gasiti o bancnota sau doua de bani. Intrebati-va cum se face ca a ajuns in buzunarul dumneavoastra? Deoarece cineva a cheltuit-o intr-o prima vaza, si altcineva a primit-o. Daca va uitati pe bancnota, scrie proprietate a BNR. Evident, buzunarele noastre nu tiparesc bani. In numele cui a emis BNR banii aia? In numele guvernului, atunci cand guvernul a facut prima data cheltuieli publice. Banii aia nu existau in buzunar, daca guvernul ar fi taxat exact cat ar fi cheltuit. Cand a cheltuit mai mult decat a taxat (ergo, deficit fiscal), de acolo au venit acei bani pe care ii aveti dumneavoastra in buzunar. O banca centrala este doar detinatorul de scor; este o creatie a legislativului unei tari. Doar din motive stupide, ideologice, si de cutuma arbitrara, banca centrala este tratata separat fata de executiv.  Banca centrala nu-i nimic altceva decat un calculator cu un mare spreadsheet in excell, un spreadsheet cu plusuri si minusuri, cu active si obligatiuni/creante, cu conturi si rezerve. O banca centrala nu este niciodata intr-o pozitie de a avea bani, sau de nu a avea bani.

Guvernul cheltuieste bani creditand conturi private prin sistemul bancar, si taxeaza bani debitand conturi private prin sistemul bancar. Toate bancile private lucreaza prin “hot-wire”-ul Bancii Centrale, ele functioneaza sub carta Bancii Centrale stabilita prin lege. Acei bani din deficitul fiscal intra in sistem ca exces de rezerve, asupra carora bancile concureaza sa le transforme in imprumuturi si depozite. Iar scopul emiterii de datorie publica este acela de a controla dobanda in piata pe termen scurt, si functioneaza ca un vehicul pentru economisiri institutionale: fonduri de pensii etc. Datoria publica a unui stat denominata in propria moneda NU este o problema pentru suveranul monedei. Indatorat in propria moneda, un stat suveran este intotdeauna solvabil. Nu este o problema pentru noi, cetatenii, si nici pentru viitoarele generatii. Asta deoarece taxarea guvernamentala NU finanteaza cheltuielile publice ale guvernului. Relatia este exact invers. Cheltuielile publice finanteaza taxarea. Din punct de vedere logic si practic, n-are cum sa fie altcumva. E ca la stadion. Mai intai trebuie sa-si puna bilete in circulatie (sa le vanda), inainte sa le rupa la intrare in seara meciului.

Ponta si Antonescu, doi curvi printre curve

februarie 24, 2014

Ioan Ghise, azi la Antena 3, spunea care sunt basistii adevarati. Anume, USL-ul fara PNL. “Cine a semnat acordul de coabitare cu Basescu si ne-a lasat masca? Ponta. Cine a numit-o pe Codrua Kovesi? Ponta.”

Pai bai tovarase Ghise, in frunte cu toti PNL-istii tai, de ce n-ati sarit atunci sa amenintati cu ruperea USL-ului? Daca tot aveti pretentii de “hardlineri”? Va spun eu de ce; fiindca problema nu era pe ciolan (functii). Acuma problema a ajuns sa tina de ciolan, si pac ati miscat in front. In mod uimitor v-ati gasit osul antibasist, ipocritii striga ipocriti. Adevarul este ca USD-ul si PNL-ul sunt formati din aceleasi curve; aceiasi oameni ghidati dupa interese, contracte, plasari de neamuri numai in sus, in stanga si in dreapta – pe scurt, furt si crima.

Iar in ceea ce-l priveste pe Iohannis… mai da-l in mortii ma-sii. Ca-l etaleaza astia de parca ar fi vreun prince charming sau vreun self-made man. Toti germanofilii, slavofilii, francofilii, si anglofilii pot s-o suga as far as I’m concerned.

Nu mai incercati sa va umflati in pene, ca sunteti toti o apa si-un pamant. Vi se falfaie cand vine vorba de cetateni si tara; va intereseaza numai atunci cand vine vorba de alegeri si de functii. In rest, pa si n-am cuvinte. Sunteti toti niste tradatori; ca atare, n-am sa mai ies la vot NICIODATA in viata mea sa mai aleg pe cineva. You can all go to hell.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.