A murit Tony Benn

martie 14, 2014

http://www.theguardian.com/politics/2014/mar/14/tony-benn-dies-aged-88-labour-politiican

La varsta de 88 de ani s-a stins din viata. Tony Benn a fost un adevarat om de stat al Regatului Unit, un adevarat om de stanga; o voce impotriva razboiului si a nedreptatii.

Intr-un spirit mai vesel, aveti aici un interviu cu Tony Benn realizat de actorul Sacha Baron Cohen (aka. Ali G)

Iar aici, Tony Benn da de pamant cu intreaga ipocrizie a Vestului.

N-am plecat, doar ca sunt frustrat si plictisit

martie 8, 2014

Vreau sa vorbesc scurt despre 2 lucruri, despre Ukraina si cateva mituri mioritice vis-a-vis de economia noastra.

1- Vestul sprijina o putere politica de sorginte neo-nazista in Ukraina. Nu-i plang de mila, si nici nu-i fac apologia lui Ianukovich. Da-l in ma-sa, pe el si pe ai lui. Dar nu degeaba Rusia actioneaza asa cum o face; si nu degeaba sare NATO in sus. Nu Putin a abrogat legea minoritatilor in Ukraina, ci opozitia ajunsa la putere in Ukraina. Acuma se incearca prin mita si amenintari rezolvarea problemei. Europenii stiu sa scoata bani (15 miliarde de euro) atunci cand vine vorba de jocuri de geopolitica. Dar cand vine vorba de cetatenii europeni, de somaj, de saracie, ei stiu sa strige numai si numai AUSTERITATE. Bancherii au prioritate in fata guvernelor vestice. Cetatenii sunt mai la urma, undeva dupa caini si pisici.

Mai multe despre guvernul de coalitie din Ukraina aici: http://www.globalresearch.ca/the-u-s-has-installed-a-neo-nazi-government-in-ukraine/5371554

2- Acum, sa discutam nitel despre guvernul Ponta III si promisiunile de politica fiscala. Am auzit idioti cerand reducerea taxelor pentru angajatori, ca cica astfel se vor crea noi locuri de munca. Absolut FALS! Atata timp cat dorinta gospodariilor de a economisi nu este satisfacuta, nu vom asista la producerea de noi locuri de munca. Singurul lucru pe care-l face reducerea fiscalitatii pentru firme este acela de a le mari cota de profit. Angajatorul n-are motiv sa angajeze noi oameni, sa-si mareasca productia, atata timp cat cererea pentru produsele/serviciile sale ramane slaba/deprimata. Consumul nu este o consecinta a productiei, productia este consectina consumului!!! Nu produc, nu angajez, daca nu pot sa vand. Si nu pot sa vand daca lumea n-are bani sa cumpere.

Ca atare, revenirea economiei depinde de satisfacerea dorintei gospodariilor de a economisi. Veniturile acestora trebuie sa creasca daca vrem ca somajul sa scada si salariile sa creasca. Taxele pe consum sunt regresive, iar actualul TVA de 24% este mult prea mare. Trebuie neaparat micsorat. La fel, in Romania, munca se taxeaza prea mult. Angajatul plateste mult prea mult din venitul sau in taxe si contributii obligatorii. In mod ironic, proprietatea este taxata mult prea putin in tara asta, mai ales marea proprietate – clanurile si maharii detinatori de terenuri, vile, lacuri, si alte cele. ATENTIE! Foarte important! Scopul politicii fiscale intr-un sistem monetar modern fiat este aceea de creare/drenare the cerere agregata in economie. Scopul taxarii guvernamentale NU este acela de a aduna redevente, ci de a reglementa cererea agregata. Avem nevoie de taxare pentru ca leul sa existe si sa aiba o oarecare valoare. Banul fiat este tax-driven money, ban indus sau condus de taxe. Dar taxele, operational vorbind, nu finanteaza nimic. Singurul sector capabil sa creeze si sa distruga active financiare nete este sectorul guvernamental.

Ca atare, guvernul Ponta poate sa aplice ce masuri fiscale vrea el, dar atata timp cat deficitul fiscal va ramane acelasi – sau mai rau, se va reduce… Romania se va afla in continuare in recesiune. Definita veche a unei depresii era atunci cand somajul depasea 10%. In opinia mea, somajul real in tara este mult mai mare fata de rata oficiala. Somajul, ca observatie logica, sursa a celei mai mari pierderi economice si o crima impotriva umanitatii – este intotdeauna evidenta unui deficit fiscal mult prea mic; monopolistul monedei (guvernul roman) restrictionand accesul cetatenilor la active nete.

Intr-un regim monetar modern fiat (precum Marea Britanie, SUA, Japonia, India, Israel, Romania, etc) banii sunt endogeni. Anume, masa monetara creste si scade in functie de comportamentul pietei. Atunci cand datoria privata creste (cand ne indatoram la banci), masa monetara creste. Atunci cand acele imprumuturi sunt platite, masa monetara scade. Cresterea economica bazata pe cresterea datoriei private, bazata pe imprumuturi, NU duce la crearea de active nete in economie. Imprumuturile creaza depozite este o operatiune in bani endogeni, ce NU duce la crearea de noi active nete. Netul ramane zero! In sectorul nonguvernmanetal (sectoral privat si cel extern, balanta domestica privata si balanta nonrezidentilor) toate tranzactiile se echilibreaza la 0! Imprumutul unuia e economisirea altuia. Cheltuielile unuia sunt veniturile altuia. Deficitul unuia e surplusul altuia.

Economisirile NU finanteaza investitiile. Investitiile creeaza economisiri! (S-I)+(G-T)+(X-M)=0

Sectorul privat nu se poate finanta singur la nesfarsit, si singurul mod prin care o poate face este prin indatorare. Spre deosebire de un guvern cu suveranitate monetara, firmele si gospodariile SUNT constranse de venitul lor. Romania si-ar putea asigura o oarecare crestere economica pentru un anume timp, devenind un net importator de cerere agregata din afara. Anume, Romania sa devina un net exportator de bunuri si servicii. Dar avand in vedere ca suntem in EU, si ca suntem supusi unor reguli de protectionism comunitar… n-avem nicio sansa sa asiguram dezvoltare economia durabila si sa eliminam somajul incercand sa fugim dupa surplusuri comerciale cat mai mari. Asta e un scenariu implauzibil, si unul daunator pentru tara din punct de vedere economic. Deoarece exporturile de bunuri si servicii sunt un cost fizic pentru tara exportatoare. De ce am exporta mai mult decat am importa? De ce sa trimitem avere neta in afara, in loc s-o consumam noi si copiii nostri?

In concluzie, iara vorbesc pentru pereti. Dar ganditi-va la un lucru. Cautati-va in buzunar si vedeti daca gasiti o bancnota sau doua de bani. Intrebati-va cum se face ca a ajuns in buzunarul dumneavoastra? Deoarece cineva a cheltuit-o intr-o prima vaza, si altcineva a primit-o. Daca va uitati pe bancnota, scrie proprietate a BNR. Evident, buzunarele noastre nu tiparesc bani. In numele cui a emis BNR banii aia? In numele guvernului, atunci cand guvernul a facut prima data cheltuieli publice. Banii aia nu existau in buzunar, daca guvernul ar fi taxat exact cat ar fi cheltuit. Cand a cheltuit mai mult decat a taxat (ergo, deficit fiscal), de acolo au venit acei bani pe care ii aveti dumneavoastra in buzunar. O banca centrala este doar detinatorul de scor; este o creatie a legislativului unei tari. Doar din motive stupide, ideologice, si de cutuma arbitrara, banca centrala este tratata separat fata de executiv.  Banca centrala nu-i nimic altceva decat un calculator cu un mare spreadsheet in excell, un spreadsheet cu plusuri si minusuri, cu active si obligatiuni/creante, cu conturi si rezerve. O banca centrala nu este niciodata intr-o pozitie de a avea bani, sau de nu a avea bani.

Guvernul cheltuieste bani creditand conturi private prin sistemul bancar, si taxeaza bani debitand conturi private prin sistemul bancar. Toate bancile private lucreaza prin “hot-wire”-ul Bancii Centrale, ele functioneaza sub carta Bancii Centrale stabilita prin lege. Acei bani din deficitul fiscal intra in sistem ca exces de rezerve, asupra carora bancile concureaza sa le transforme in imprumuturi si depozite. Iar scopul emiterii de datorie publica este acela de a controla dobanda in piata pe termen scurt, si functioneaza ca un vehicul pentru economisiri institutionale: fonduri de pensii etc. Datoria publica a unui stat denominata in propria moneda NU este o problema pentru suveranul monedei. Indatorat in propria moneda, un stat suveran este intotdeauna solvabil. Nu este o problema pentru noi, cetatenii, si nici pentru viitoarele generatii. Asta deoarece taxarea guvernamentala NU finanteaza cheltuielile publice ale guvernului. Relatia este exact invers. Cheltuielile publice finanteaza taxarea. Din punct de vedere logic si practic, n-are cum sa fie altcumva. E ca la stadion. Mai intai trebuie sa-si puna bilete in circulatie (sa le vanda), inainte sa le rupa la intrare in seara meciului.

Ponta si Antonescu, doi curvi printre curve

februarie 24, 2014

Ioan Ghise, azi la Antena 3, spunea care sunt basistii adevarati. Anume, USL-ul fara PNL. “Cine a semnat acordul de coabitare cu Basescu si ne-a lasat masca? Ponta. Cine a numit-o pe Codrua Kovesi? Ponta.”

Pai bai tovarase Ghise, in frunte cu toti PNL-istii tai, de ce n-ati sarit atunci sa amenintati cu ruperea USL-ului? Daca tot aveti pretentii de “hardlineri”? Va spun eu de ce; fiindca problema nu era pe ciolan (functii). Acuma problema a ajuns sa tina de ciolan, si pac ati miscat in front. In mod uimitor v-ati gasit osul antibasist, ipocritii striga ipocriti. Adevarul este ca USD-ul si PNL-ul sunt formati din aceleasi curve; aceiasi oameni ghidati dupa interese, contracte, plasari de neamuri numai in sus, in stanga si in dreapta – pe scurt, furt si crima.

Iar in ceea ce-l priveste pe Iohannis… mai da-l in mortii ma-sii. Ca-l etaleaza astia de parca ar fi vreun prince charming sau vreun self-made man. Toti germanofilii, slavofilii, francofilii, si anglofilii pot s-o suga as far as I’m concerned.

Nu mai incercati sa va umflati in pene, ca sunteti toti o apa si-un pamant. Vi se falfaie cand vine vorba de cetateni si tara; va intereseaza numai atunci cand vine vorba de alegeri si de functii. In rest, pa si n-am cuvinte. Sunteti toti niste tradatori; ca atare, n-am sa mai ies la vot NICIODATA in viata mea sa mai aleg pe cineva. You can all go to hell.

Salariul minim ca % din Salariul Median

ianuarie 28, 2014

Sursa: http://www.motherjones.com/kevin-drum/2013/12/minimum-wage-america-pretty-damn-low

Uitati-va unde suntem noi (Romania) si unde e Ungaria. No comment.

Sa nu fiti surprinsi ca SUA e pe la coada, deoarece nu toate cele 50 de state au salariu minim pe economie. Si nici sa nu credeti ca adversarii salariului minim pe economie au vre-un argument in spate. Ideea ca eliminarea lui duce la somaj mai mic si la un trai mai bun este total refutata de realitate. Statele americane ce nu au implementat salariul minim pe economie prin lege (ci din contra, practica o politica ostila sindicatelor) au o rata a saraciei mult mai mare ca a statelor cu salariu minim.

Mi-e scarba de jurnalistii astia…

ianuarie 27, 2014

Monica Iacob-Ridzi primeste 5 ani de inchisoare, si gata… jurnalistii incep s-o planga. “Vai de mine, nu e cinstit. A primit pedeapsa grea. Din tot furtul comis de PDL, plateste ea. Ea care nici macar nu a fost beneficiar, ci Eba.” Ba, si astfel de comentarii vin din partea unor oameni precum Ciutacu si Chireac (asa-zisi anti-basisti.) Deci, in consecinta, ar trebui sa-i plangem pe toti astia de sus cand primesc niste ani sa-i execute in parnaie. Si vorba aia, nu-i parnaie grea ca aceea pentru ucigasi in serie si violatori. Oamenii astia cand vor iesi din inchisoare, se vor intoarce inapoi in politica si la averi. Averi dobandite ilicit evident, ca prin munca cinstita de abia te mentii pe linia de plutire, nu mai vorbim de speranta in viitor.

Daca omul de rand fura cativa lei nenorociti, legea e nemiloasa cu el. Si nu-i vedem pe acesti asa-zisi jurnalisti facand emisiune dupa emisiune sa mediatizeze aceste cazuri, sa expuna abuzuri samd. Pe ei ii intereseaza sa mediatizeze si sa apese pe acele teme ce aduc sau scad puncte electorale. Noi cu ai nostri, ei cu ai lor. Ca la fotbal – de altfel, un joc super misto de jucat in spatele blocului sau pe sintetic. Dar un fenomen (ca religia) absolut barbar si josnic la nivel mondial.

Jurnalistii astia nu’s nimic altceva decat niste maidanezi care-si schimba blana (valorile si credintele) in functie de cine le plateste salariul si beneficiile speciale/neoficiale. Cand ei nu mai suporta puterea, ei ar dori ca acei politicieni pur si simplu sa plece. Nu sa raspunda penal pentru crimele si jaful lor. Nu sa li se puna sechestru pe avere, ci numai sa plece. Sa vina ceilalti (opozitia), cu care ei deja s-au coalizat.

In Romania tot, DAR ABSOLUT TOT, se reduce la imagine. La pareri, impresii, vrajeli, minciuni, si manipulari. Nu exista substanta, esenta, scop, carne, oase, si suflet. Tot raul facut de unul sau de altul se reduce la IMAGINE. La imaginea Romaniei in afara, la imaginea romanului, la imaginea infrastructurii, a marii, a mediului, si mai ales a statisticii. Realitatea romanesca este un lant obscen si neintrerupt de eufemisme. Mi-e scarba de toti, de absolut toti. Hai sa-i plangem pe toti, stimati concetateni. Sa-i plangem pe aia de sus. Ca vai de mine, daca lor (alor’ de sus) li se intampla “abuzuri”, pai vai si amar ca se intampla si la noi, cei do jos. I got two words for that: Who care? Care about them? Why?

Cei de jos ORICUM sunt supusi abuzurilor, amenintarilor, nepasarii, injosirii, suferintei, si mortii. E dublu-standard, oameni buni. Inseamna ipocrizie si sofisme. Sanchi protejam cetateanul de rand aparandu-i pe acei politicieni ce primesc sentinte de executat. Atentie, cei in cauza fiind oameni politici cu rang inalt, oameni versati in minciuna, coruptie, abuz, si jaf. Ca sentina pe care ei o primesc nu este rezultatul unei judecati pe adevaratele crime comise de acestia, (“au luat-o/l-au luat pentru un cacat, in loc s-o ia/sa-l ia pentru x, y, z) asta nu inseamna ca eu trebuie sa ma dau de ceasu’ mortii si sa le plang de mila. Fiindca NU sunt vrednici de mila. Nu-i trimite nimeni in lagar, la munca fortata sau la gazare. Ii trimite la pat, 3 mese pe zi, si televizor in celula. Mai mult au si internet; si devin bloggeri “cu scop”, un fel de freedom-fighters cu pretentii de martirizare.

In concluzie, voi toti sunteti niste mercenari, niste tradatori. Faust a fost mare fiindca si-a vandut sufletul lui Mefistofel in schimbul cunoasterii. Voi vi l-ati vandut in schimb pentru bani (aka. tax-credits, nu ca ati plati voi taxe ca niste virgini piosi). Fuck you people! Fuck you and anyone who looks like you!

Cateva mituri economice

ianuarie 23, 2014

1-Americanii tiparesc bani cu carul prin politica lor de Usurare Cantitativa (Quantitative Easing)

Este un domn la Digi24 care vesnic o tine cu, “Americanii continua sa tipareasca banii. FED-ul tipareste in continuare.” Pe scurt, mama, mama, sa vezi ca inflatia e dupa colt. Right off the bat, pure bullshit! Domnu’ habar n-are ce vorbeste. In primul rand, QE nu este tiparire de bani. Si chiar de-ar fi, tot n-ar fi inflationara. Operatiunea este urmatoarea, banca centrala cumpara securitati financiare de la bancile private (derivate, bonduri, ipoteci) si in schimb, banca centrala crediteaza rezervele acestor banci. Rezervele NU sunt imprumutate mai departe si NU pot fi utilizate. Si nici NU pot intra “miraculos” in economie.

In esenta, Quantitative Easing este o procedura de swap (the schimb) intre banca centrala si bancile private. Ideea din spatele acestei politici monetare este aceea de a duce in jos dobanzile pe termen lung. Un astfel de obiectiv nu poate fi atins prin simpla stabilire a dobanzii de referinta la 0% (procedura ZIRP). De aceea se apeleaza la QE.

QE nu schimba activele financiare nete din sectorul privat. Bondurile sunt schimbate pentru rezerve. Desi marirea rezervelor n-are niciun efect, bondurile scoase din sistem pot avea un impact asupra economiei. Pe masura ce banca centrala cumpara securitati cu maturitate lunga detinute de sectorul privat, cererea pentru ele creste. Asta reduce dobanzile pe termen lung din piata. Ca atare, costul investitiilor ar trebui sa scada, iar asta ar trebui sa duca la mai multe investitii si implicit cerere agregata. Dar pe cealalta parte, dobanzile mai mici reduc venitul celor ce economisesc, iar acestia in schimb isi pot reduce consumul (si implicit cererea agregata) in consecinta. Nu este clar cum se balanseaza aceste efecte opuse intre ele. Dar facand apel la istorie, Japonia a persistat 10 ani cu politici de QE in efortul de a relansa consumul si tot a avut deflatie.

2-Bancile fac imprumuturi din rezerve

Not true! A durat aproape 4 decenii, insa presa si economistii (de masa, de duzina, mainstream, corporate etc) au inceput sa inteleaga acest lucru. Daca ati vazut Zeitgeist si credeti ca ati aflat adevarul despre tot ce e sub soare, think again. Bancile nu fac imprumuturi din rezerve. Imprumuturile creeaza depozite. Imprumutul dat clientului apare pe partea dreapta a bilantului bancii, (partea cu activele); iar depozitul apare pe partea stanga a bilantului (partea cu obligatiunile bancii). Left=liabilities Right=assets. Bancile sunt constranse in a da credite doar de propriul capital si de abilitatea lor de a vinde credite (cererea de noi imprumuturi). Crearea unui nou imprumut in sectorul privat este o operatiune endogena. O tranzactie orizontala ce NU duce la formarea de active nete in sistem. Toate tranzactiile (orizontale) inauntrul sectorului privat se echilibreaza la 0 net.

3-Tiparirea de bani duce la hiperinflatie

Un studiu atent al cazurilor istorice de hiperinflatie prezinta urmatoarele cauze: Colapsul productiei. Coruptie excesiva si institutionalizata. Instabilitate politica. Razboi sau infrangere. Caderea/incetarea unui curs de schimb fix cu o moneda puternica. (Vezi cazul Argentinei, un raport 1-1 intre dolar si peso? Te rog.) In concluzie, supra-productia de bani este intotdeauna rezultatul si NU cauza unei crize de hiperinflatie.

4-Hiperinflatia din Republica Weimar l-a adus pe Hitler la putere

Hiperinflatia de la inceputul anilor ’20 a lovit brutal societatea germana. Insa ea nu l-a adus pe Hitler in guvern. Pe masura ce Germania se infrunta cu hiperinflatia, scorul electoral al nazistilor era sub 4% (vezi alegerile din 1928). In 1930, hiperinflatia fusese redresata. Cand ministrul de finante Kurt von Brouningk a impus masuri dure de austeritate la inceputul anilor ’30, somajul a crescut vertiginos; si a adus nazistilor primul succes electoral (18,3% in septembrie 1930). Doi ani mai tarziu, sub jugul si mai dur al austeritatii lui Brouningk, somajul si saracia l-au impins pe Hitler la 37,2% in alegerile din 1932.

5-Cu cat mai mare e surplusul comercial, cu atat mai bine

Daca o tara mentine in mod sistematic surplusuri comerciale, prin definitie, va introduce profituri continue din strainatate. Ce se poate face cu aceste noi fonduri? Pot fi directionate spre consumul domestic. Astfel, relatia dintre importuri si exporturi se va rasturna. Daca aceste fonduri sunt investite, acest lucru probabil va duce la cresterea competitivitatii exporturilor tarii respective – importurile de capital din strainatate vor continua (Orice net exportator de bunuri/resurse este un net importator de cerere agregata).

Pe masura ce dobanzile din tara tind sa scada (odata ce masa monetara creste datorita intrarii de nou capital strain), aceste fonduri vor incepe sa migreze in afara – cautand redevente mai mari (dobanzi, preturi de teren, preturi imobiliare) in tarile cu deficite comerciale. Astfel, tara cu surplus limiteaza consumul intern (pentru a mentine surplusuri comerciale); imprumuta tarile ce au un net deficit comercial fata de aceasta. Si investeste sume tot mai mari in active din strainatate, ingrijorata de a mentine in picioare balonul din tarile straine (balon pe care-l sustine exportand bunuri/resurse catre aceste tari). In consecinta, un surplus comercial larg si permanent comprima standardul domestic de trai sub nivelul ce justifica productivitatea muncii a cetatenilor. In timp ce profiturile acumulate de catre tara risca a fi pierdute peste granita.

6-Statul nu poate sa ruleze deficite fiscale fara sa emita datorii publice

Fals! Pana si Paul Krugman a explicat acest lucru. Un fapt argumentat de MMT-eri (adeptii Teoriei Monetare Moderne) de multa vreme. Krugman concluzioneaza ca nu este nicio diferenta semnificativa intre deficitul fiscal “finantat” cu bonduri si cel “finantat” direct cu bani.

Primul bilant se refera la cazul in care guvernul isi ruleaza deficitul fiscal prin vanzarea de bonduri de trezorerie si QE. Guvernul cheltuieste 100 de dolari si taxeaza inapoi 90, rezultatul fiind un deficit de 10 dolari. Conturile T reprezinta vanzarea de bonduri de trezorerie, cheltuieli prin deficit, operatiune QE, dobanda la rezerve (IOR, interest on reserves), iar profiturile FED-ului fiind returnate Trezoreriei (ca rezultat al platilor IOR trimise bancilor).

Observati cum bilantul sectorului non-guvernamental (10+IOR) reflecta perfect (cu semn schimbat) bilantul sectorului guvernamental (-(10+IOR)). Contabilitatea cu 2 intrari (double-entry bookkeeping), not that hard, guys and gals.

In al doilea bilant avem exemplul aceluias deficit fiscal, dar rulat printr-o metoda diferita. In al doilea bilant asumam ca banca centrala (Fed-ul) aprovizioneaza Trezoreria cu un overdraft (lucru ce nu este permis de catre legea Federal Reserve Act, ce obliga Fed-ul sa cumpere datoriile nete ale Trezoreriei pe piata libera (open market). Evident, aceasta regula este una de autoconstrangere, si a fost ridicata in trecut.

Asa cum a spus si Krugman, rezultatul din ultimile doua randuri este exact la fel ca cel din primul caz. Exceptie facand faptul ca in cazul 2, Fed-ul a aprovizionat Trezoreria cu un overdraft. Iar in cazul 1, Fed-ul a cumparat un bond de trezorerie prin piata libera de la un dealer. Inca o data, efectul macroeconomic net este acelasi pentru ambele cazuri. Trezoreria cu un overdraft vs Fed-ul detinand datoriile cu termen scurt ale Trezoreriei – banca centrala va returna orice dobanda va castiga asupra bondului de trezorerie ori asupra overdraftului facut Trezoreriei impreuna cu restul de profituri.

Spre deosebire de “porumbeii de deficit” (deficit doves) ca Paul Krugman, “bufnitele de deficit” (deficit owls) ca adeptii Teoriei Monetare Moderne… cei din urma au curajul sa spuna lucrurilor pe nume. Adica? Deoarece NU exista scenariu in lume in care un deficit fiscal rulat cu bonduri sau direct cu bani este mai inflationar ca celalalt – nu exista motiv pentru ca un guvern (cu suveranitate monetara, bineinteles) sa vanda bonduri.

Astfel, asa cum a zis Abba Lerner la vremea lui, scopul vanzarii de bonduri pentru un “currency sovereign” (un stat cu suveranitate monetara; statele membre ale zonei euro nu se califica in aceasta categorie) nu este acela de a “finanta”, ci acela de a lua decizia ca publicul sa pastreze bonduri, in loc de solduri de rezerve castigand dobanda (IOR).

China si Romania, a love story

noiembrie 26, 2013

Va mirati de titlu? Si eu ma mir. Probabil, asa le place prostilor sa se mire ^^

Dar hai sa vorbim serios. Diplomatic vorbind, vestile sunt bune. Noul premier al Chinei doreste sa importe produse romanesti in volum foarte mare. China a inceput sa se focalizeze pe consumul domestic, ceea ce e foarte bine. O groaza de timp cetateanul chinez a fost sclavul vestului – angajat in conditii foarte dificile, pe salariu de nimic, si o moneda cu putere de cumparare slaba. Totul pentru a asigura exporturi nete (economisiri in valuta) pentru guvernul chinez. China n-a facut asta din prostie, a facut-o din motive geostrategice – a facut-o ca sa se apere. Guvernul chinez nu putea sa cumpere tehnologie si resurse strategice cu yuani; de aceea s-a axat pe surplusuri comerciale. Pe pietele internationale, moneda universal acceptata este dolarul american. China are suficiente reserve de valuta (in special dolari); si s-a decis sa importe romaneste. Sau cel putin, asa umbla vorba prin targ si pe la televizoare.

Insa, avem o problema. Anume? Contabilitatea cu doua intrari. Guvernul roman ruleaza deficite mult prea mici pentru nevoile sectorului non-guvernamental romanesc (sectorul privat si cel extern). (S-I)+(G-T)+(X-M)=0

Deficitul sectorului guvernamental este egal cu surplusul net al sectorului nonguvernamental in respectivul an fiscal. Economisiri minus Investitii, plus Cheltuieli Guvernamentale minus Taxare Guvernamentala, plus Exporturi minus Importuri egal cu ZERO. Somajul este intotdeauna evidenta unui deficit guvernamental mult prea mic. Somajul este o problema macroeconomica; apare atunci cand cetatenii nu pot economisi. Iar cetatenii nu pot economisi sub jugul austeritatii. Fara venituri suficiente, nu exista consum. Fara consum nu exista vanzari. Fara vanzari nu exista productie (locuri de munca). Cu cat guvernul roman incearca mai mult sa mareasca taxele si sa scada cheltuielile, cu atat va fi mai rau pentru tara. Somajul este un fenomen monetar. Taxarea creeaza somaj de locuri de munca ce platesc in bani, iar cheltuielile publice angajeaza somerii creati anterior de taxare. Scopul fiscalitatii intr-un sistem monetar fiat (cartalist) nu este acela de a aduce redevente la buget, ci acela de a reglementa cererea agregata din economie.

Ce inseamna investitiile chineze pentru Romania? Inseamna locuri de munca. Insa, ce e de retinut, este ca a fi un net exportator inseamna economisiri in valuta. Din punct de vedere fizic, este un cost. Fiindca acele resurse se duc in afara, spre consumul altor tari, si nu a Romaniei. Bine, whatever…

Romania NU va iesi din recesiune prin “miraculoasele” investitii straine, indiferent ce tara le face. Cat timp guvernul roman nu-si va mari deficitul fiscal pentru a satisface nevoia sectorului privat de a economisi net – somajul nu va scadea, iar traiul in aceasta tara va fi in continuare unul de rahat.

Prioritatea guvernului roman ar trebui sa fie una si mare; retragerea candidaturii Romaniei de a adera la zona-euro. Odata scapati de sub jugul Tratatului de la Maastricht, Romania se va bucura de libertatea de a rula ce deficite fiscal doreste, fara riscul de amenzi sau alte bete-n roate. Economia romaneasca este infometata dupa lei. Sustin nu numai o combinatie de reducere a fiscalitatii cu marirea de cheltuieli publice; dar sustin si un program public pentru garantarea locului de munca. Esti dornic si capabil de munca? Atunci, guvernul iti va da posibilitatea sa lucrezi intr-un anumit job cu scop public – unde vei fi platit un anume salariu fix cu tot cu beneficii medicale. Scopul acestei scheme de Job Guarantee este acela de a facilita trecerea de la somer, la angajat la stat, la angajat la privat. Probabil ca stiti, firmelor private nu le place sa angajeze someri. Ele prefera sa angajeze oameni care se afla deja in campul muncii. Un astfel de program de angajare rulat de guvern, pentru orice om capabil si dornic sa munceasca este mult mai bun decat orice program cu “ajutor de somaj”. Iar efectele psihologice si sociale nu se pot masura in termeni economici – dar acestea sunt efecte pozitive. Mai putine crime violente, mai putine jafuri marunte, mai putine sinucideri, mai putina violenta in familie, etc.

Inca o data stresez faptul ca deficitul actual al guvernului roman este MULT PREA MIC! 2,5% este mult prea mic, iar obsesia de a-l duce si mai in jos va aduce pierzanie pentru viitorul apropiat si cel indepartat. Stimate, Dnule Ponta, da-i in ma-sa si pe Crin si pe Basescu, dar mai ales pe Merkel si pe toti eurocratii ce-o ard aiurea cu austeritatea si “responsabilitatea fiscala”. Acesti oameni habar n-au pe ce lume se afla, habar n-au contabilitate, habar n-au ce-au de facut. Si daca nu te duce prea mult capul, Dnle Premier, barem implementeaza ceea ce ai promis la alegeri. Anume, impozitul progresiv 8 cu 12 si cu 16. Si revenirea TVA-ului de la 24% la 19%. Astea doua politici ar fi un inceput mai de Doamne ajuta. Dar nu-i suficient pentru a angaja intreaga economie sa lucreze la potentialul ei.

Una peste alta, cu regula de fier de maxim 3% deficit fiscal a Tratatului de la Maastricht asupra noastra, Romania in continuare o va duce prost si tot mai prost.

Hai noroc. Ah si era sa uit. Romania devine “tigru”, numai daca ceilalti actori din Europa centrala si de est se vor “intelege”. In afaceri nu esti doar tu de capu’ tau. Ca parteneriatele sa functioneze, romanul, cu ungurul, cu sarbul, cu bulgarul, etc – trebuie sa se inteleaga. Altfel, capitalul chinez ori va sta pe loc, ori va pleca.

Odeena, “Eu si Maidanezii”

septembrie 27, 2013

Sursa: http://odeena.net/eu-si-maidanezii/

Acum două săptămâni a murit un copil. De asta a fost nevoie pentru ca cei în drept să se sesizeze şi în sfârşit, în sfârşit, să aibă curajul de a face ceea ce trebuia făcut de ani de zile, măcar pe hârtie: să dea o lege clară şi concisă în ceea ce priveşte maidanezii şi să şi-o asume în ciuda circului din stradă. Repet: a fost nevoie să moară un copil (şi nu oricum, ci sfâşiat de câini, o moarte cruntă!)

Dar nu vreau să scriu despre Ionuţ. Despre Ionuţ s-a scris destul. De data asta o să scriu despre mine.

Când aveam zece ani ani, în drum spre şcoală, au sărit la mine de sub o scară de bloc trei câini. Am îngheţat. Nu mi-era frică. Nu mai simţeam nimic. Paralizasem. Dacă mă întreabă cineva acum la ce m-am gândit atunci, nu-mi amintesc decât că-mi repetam obsesiv în gând ce ştiam de la părinţii mei: să nu fugi, să nu fugi, să nu fugi

La un moment dat a ieşit un bătrân care i-a alungat. Ţin minte şi acum că s-a apropiat de mine şi mi-a spus precipitat: “De ce plângi? Hai, hai. Să nu plângi. Te-au muşcat?” Apoi m-a condus până la capătul aleii. “Hai, du-te la şcoală. Du-te. Să nu plângi!”

Nu plângeam. Dar şi acum, când trec pe-acolo, simt uneori cum mi se strânge inima. Pe bătrân nu l-am mai văzut. N-am apucat – nu-mi amintesc – să-i fi spus mulţumesc.

La douăzeci de ani, într-o vară, m-am întors în ţară de la studii şi am coborât până la chioşcul din faţa blocului să cumpăr un pachet de ţigări. Era seară. De sub o maşină au sărit doi maidanezi. Am rămas în stradă, cu câinii între mine şi scara blocului. Am stat acolo douăzeci de minute, fumând, făcându-mi curaj. M-am întors la chioşc. “Mă scuzaţi, puteţi să daţi telefon la…” “La cine să dau, don’şoară?” m-a întrerupt vânzătoarea. “Hai, valea. Da?” Şi mi-a trântit uşa-n nas.

Până la urmă am găsit un pietroi şi, cu el în mână, am început să merg. Câinii au început să latre iarăşi. Ştiţi clişeul ăla din filmele de groază în care o duduie scapă cheile din mână de frică? Aşa era să mi se întâmple şi mie. Abia am nimerit cartela de la interfon. Nici azi nu ştiu prin ce miracol am scăpat nemuşcată.

În fine, la douăzeci şi patru de ani, în plin complex studenţesc din Timişoara, m-am oprit puţin pe trotuar ca să schimb melodia de pe iPod. În secunda următoare am auzit: hrrr! Şi m-am trezit cu un câine cu dinţii înfipţi în cracul de la blugi. În jurul meu, alţi câini. Şase, şapte… N-am stat să-i număr. Am ţipat. Câinele trăgea de mine. Norocul meu că purtam blugi evazaţi. De undeva a sărit un băiat cu o creangă în mână. O maşină care venea pe şosea a încetinit claxonând. Aşa am scăpat.

Nu pot decât să conchid că sunt un om norocos. Deşi am avut ghinionul să fiu de mai multe ori în locul şi la timpul nepotrivit, am scăpat de fiecare dată. Deocamdată.

Bunica mea, în schimb, n-a avut parte de acelaşi noroc. Acum patru ani, şi ea era să moară sfâşiată de câini, la fel ca Ionuţ. “Păcatul” de care se făcea vinovată? A mers pe o alee. Atât. Când au dus-o la spital, din piciorul ei lipseau bucăţi întregi de carne. Dacă nu s-ar fi nimerit să treacă pe-acolo un preot şi un băiat de altar, acum aş fi fost orfană de amândouă perechile de bunici.

Sunt mii, poate zeci de mii de români care au trecut prin astfel de experienţe. Oameni mutilaţi, nenorociţi, ucişi. Copii şi bătrâni. Femei şi bărbaţi. Cetăţeni dintr-o ţară care se vrea europeană nu doar din punct de vedere geografic, într-un secol aşa-zis iluminat şi modern. O ţară în oraşele căreia mişună animale periculoase, pe jumătate sălbăticite, care sunt libere să mutileze, să nenorocească şi să ucidă.

Încercaţi un exerciţiu de empatie. Puneţi-vă în locul lor. Al oamenilor, nu al animalelor. Imaginaţi-vă că propriul vostru copil, părinte, soţ sau prieten ar fi atacat de câini. Nu-i aşa că aţi face orice ca să nu se întâmple asta? Revedeţi ce-am povestit mai sus. Nu e nevoie decât să fii în locul şi la momentul nepotrivit. Atât. Când te trezeşti cu un câine care trage de tine nu mai contează ce-au făcut alţii, ce zic ONG-urile sau ce plânge Brigitte Bardot pe la televiziuni.

La fel ca alţi concetăţeni, fac apel la responsabilitate şi la raţiune. Problema trebuie tranşată. Nu mă încântă cruzimea gratuită, dar eutanasia este din păcate una din puţinele soluţii viabile, dacă nu chiar singura, în cazul câinilor periculoşi, agresivi, bolnavi sau bătrâni. Iar cei care iubesc cu adevărat animalele – şi nu doar de faţadă – pot interveni pentru concretizarea unor soluţii complementare, cum ar fi adăposturile private sau adopţia. Pentru cei care fac asta şi au înţeles că, orice s-ar face, câinii trebuie să dispară de pe străzi, toată stima.

 

Isteria “iubitorilor” de caini

septembrie 10, 2013

Imi pare rau s-o spun, inca o data, dar suntem total patetici. Ne doare-n pula si-n pizda de aproapele nostru, de copiii nostri, de tara asta, si de noi insine – in schimb… cainii… cainii… Romanii au un fetish cu cainii. Aud tot felul de idioti, mai ales idioate, pe la televizoare vorbind despre caini ca si cand ar fi vaca sfanta pentru hindusi. De unde mania asta pentru caini, pentru cainii maidanezi – ca nu vorbim despre niste ciobanesti germani crescuti ca la carte, pe care-i sacrificam ca suntem noi naspa si tinem cu pisicile.

Nu va suparati pe mine, dar cand vine vorba de viata, eu unul sunt rasist. Cat de mult urasc eu oamenii in general, tot pun aceasta rasa (rasa umana) in varful piramidei. Restul vine dupa. In natura nu exista bine si rau. In natura exista doar lupta si atat. Singurii zei observabili sunt zeii schimbarii, ai luptei, si ai mortii. De ce maidanezii trebuie eutanasiati? Fiindca n-am chef ca banul public sa se risipeasca pe intretinerea lor in custi, avand in vedere ca spitalele noastre si drumurile noastre produc morti cu caru. Scoateti voi, nebunii dupa maidanezi, bani din propriile buzunare sa-i intretineti pe spinarea voastra.

Deci chiar nu mai pot cu mania asta. Se aduc in discutii tot felul de sofisme, care mai de care mai grotesti… “In arta, cainii sunt priviti ca fiinte bune si calde. Suntem crestini, noi nu omoram caini. Ce natie e aia care omoara caini?” Apropo, bai coreenilor, o sa ardeti in iad fiindca mancati carne de caine. LOL.

Nu va suparati, oameni buni. Ori ca e o bacterie, un paianjen, ori ca e o veverita, sobolan, pisica, arici, caine, sau porc – vietatea moare si gata. Se transforma in tarana sau in cenusa, si reintra in ciclul natural al vietii. [vezi migratia biogenica a atomilor; Vladimir Vernadsky]

Cainii trebuie sa fie luati de pe strazi. Iar in ceea ce priveste “drepturile animalelor”, voi iubitorii de maidanezi, poate ar trebui sa stati o secunda sau doua si sa reflectati la propria voastra ipocrizie. Zilnic stiti cate vietati, mamifere si nu numai, sunt eutanasiate in abatoare? Pariez ca va place ciorba de burta, de vacuta, mititeii, ciolanu, soriciu, si carnatii. Stiti cum se omoara vacile in vest? Cu un pistol cu presiune, ce trimite un bolt ascutit de otel in craniul animalului. Scurt, clar, si simplu. Asa ar trebui sa se faca eutanasierea si pentru caini, chiar si pentru oameni. What the hell? Right?

Eu sustin legalizarea eutanasierii pentru oameni. Ce-i aia sa ai dreptul la viata, dar sa nu ai dreptul la moarte? Cat timp esti adult si in deplinatatea facultatilor mentale (testat de psiholog si psihiatru), ar trebui sa ti se recunoasca (de jure) optiunea de a comite suicid. Vorba aia, de facto ai dreptul asta cand vine vorba de propria persoana. Dar unii sunt in situatia in care nu se pot deplasa pe calea ferata in fata trenului, sau pur si simplu n-au o prapastie la indemana. Astfel, necesita ajutor. Sau poate ca nu doresc o moarte violenta, ci una survenita prin somn. Daca tot e sa fim drepti, sa fim drepti pana la capat. It’s your right to live. And it’s your right to die.

Unii romani, mai ales unele romance, au un dog fetish. Iubiti-va proprii caini asa cum vreti voi, ca pe oameni, ca pe proprii copii, ca pe Dumnezeu, whatever. Dar nu ma puneti pe mine sa faca acelasi lucru. Ca cetatean, mi-as dori sa traiesc intr-o tara in care batranii si copiii sa nu moara direct (sfartecare) sau indirect (prin transmitere de boli) din pricina cainilor maidanezi. Ok? Can you deal with that?

PS: Oprescule, sa ne-o sugi tuturor. Esti un las si o carpa. Mai ne crezi si prosti – vroiai sa-i mai ajuti pe unii sa sifoneze niste bani prin referendumul ala; referendum consultativ si fara efecte juridice in lipsa existentei unei legislatii relevante. Ho, ho, ce prosti ne mai credeti, tu si restu’ lumii. Si din pacate, multi chiar suntem - vorba lu’ Geoana.

Elizabeth Warren, incoltita de idiotii de la CNBC

august 12, 2013

Si cu toate acestea, senatoarea reuseste sa-si pastreze calmul si sa-i puna la punct cu ARGUMENTE.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.