Mi-e scarba de opozitie si de restu’ lumii

aprilie 7, 2015

Ne-a surprins azi Ponta, vorbind despre adoptarea unui TVA de 9% pentru toate produsele agroalimentare, inclusiv servicii alimentare (terase, restaurante) si bauturi non-alcoolice. Acuma ce aud de la asa-zisii specialisti? Domne, e (financiar) sustenabila masura asta? Da, normal ca e. Atata timp cat exista bunuri pe piata si capacitate de productie, relaxare fiscala sau stimulus fiscal este de bun augur. Asa cum am scris in trecut, sper ca nu pentru pereti, toate fondurile pentru plata taxelor si cumpararea de securitati guvernamentale vin din cheltuieli guvernamentale. Este ilogic sa te intrebi daca statul are suficienti lei pentru plata de pensii, salarii, pentru construirea de spitale, scoli, drumuri, poduri etc. E ca si cand te-ai intreba daca exista kilograme pentru a cantari un spital, sau daca exista metri suficienti pentru a masura o autostrada.

Acuma sa ma ocup nitel de opozitie. Ludovic Orban, un ipocrit si scarbos (cu multi semeni din pacate) s-a apucat sa spuna la Realitatea TV cum ca Ponta vrea sa ingroape tara pentru popularitate – ca e in stare sa reduca taxele la zero. Ba, tampitule, guvernul tau PNL a avut deficite fiscale de 9% (ceea ce nu-i rau, atentie) si tu vii si spui ca Ponta distruge tara fiindca transforma un surplus fiscal (un deficit net pentru sectorul privat) intr-un eventual minor deficit fiscal (surplus financiar net privat)? Si am vazut asta si de la jurnalisti. Ba nene, chiar atat de bine o duceti voi incat o scadere de TVA la alimente este ‘populist’ si ‘catastrofal’ pentru tara?

Daca Troika zice ca e rau pentru noi, atunci ei stiu mai bine nu? Cand Troika zice mariti taxe si taiati cheltuieli, o fi prea bine pentru noi (cetatenii de rand) dar ‘om fi noi prea prosti sa ne dam seama de asta. O masura (masiv) populara adoptata de guvern e REA pentru tara, dar masuri (profund) nepopulare adoptate de guvern sunt BUNE pentru tara. In realitatea asta ne scaldam, oameni buni, intr-o lume in care sus e jos, binele e rau, si prostia si lipsa de memorie sunt virtuti.

Ca nu mai vorbesc de jurnalisti precum Lavinia Sandru, care are tupeul sa-i critice pe altii, cand ea are barbat acasa super imbogatit din dealuri ilegale. Fantastic… Inca o data stimati ANAListi, inainte ca statul sa poate sa-si taxeze sau sa-si imprumute propria moneda (Lei in cazul nostru), statul trebuie s-o cheltuiasca in existenta.

Ar fi fost cea mai mare greseala pentru guvern sa mentinta surplusul fiscal, dat fiind faptul ca Romania are un cont de capital negativ (sectorul extern are un surplus fata de noi), iar asta inseamna ca sectorul domestic privat (firme si gospodarii) ruleaza deficitul corespunzator pentru surplusul sectorului extern si guvernamental.

(G-T)= -(S-I) -(X-M)

Hell March Industry and Future

martie 1, 2015

Asta e cea de a II-a tentativa a mea de a face un clip pentru youtube.

Scopul clipului e acela de a distra urechea si ochiul, si de a incuraja audienta sa se familiarizeze cu Teoria Monetara Moderna.

Ca sa mai radem, check this bloke out

februarie 11, 2015

Francii elvetieni si ANAListii carora li se falfaie

ianuarie 24, 2015

Vreau sa lamuresc niste lucruri personale inainte sa trec la subiect.

Nu le plang de mila celor care si-au luat credite in valuta.

Ma doare fix in pula de profitul bancilor, am mare boala pe acele clauze contractuale abuzive, si evident, am mare boala pe conducerea BNR.

Nu sunt adeptul dublu-standardelor. Nu poti doar sa ajuti pe ala cu credit in valuta, si pe ala cu credit in lei sa-l lasi in soarta lui. Nu poti sa-l ajuti pe debitor fara sa-l ajuti si pe cel ce face economii.

Acum, solutia…

Prin decret guvernmental, toate creditele in valuta sa fie convertite in moneda nationala, fara a se adauga vreun premium la dobanzi. Acest lucru evident va micsora cota de profit pentru bancile in cauza, dar nu sunt vreun burghez sau vreun burghez wanna-be care sa puna mai presus de toate cota de profit a unei banci fata de dreptul la viata al cetateanului. Fiindca asta vad peste tot. Toti ANAListii, toti bancherii, pe toti ii fute grija moralitatii neoliberale. Esti influent? Atunci noi, statul, trebuie sa te si imbogatim. Esti sarac? Atunci noi, statul, trebuie sa te mentinem asa.

Ce efect ar avea convertirea tuturor creditelor in valuta in lei? In primul rand, ar creea o cerere mai mare pentru lei – ducand astfel la apreciere. Sistemul bancar romanesc ar mai avea nevoie de urmatoarele reforme pentru a ramane in picioare in mod corect si stabil, si nu in mod mafiot legal asa cum a functionat in trecut si cum continua sa functioneze in prezent.

Cititi aici reglementarile bancare necesare:

https://enachesvc.wordpress.com/2014/11/17/propuneri-cartaliste-a-la-warren-mosler-pentru-sistemul-bancar/

PS: Zicea un delegat al BNR-ului ca vezi domne, Isarescu nu avea ce sa faca atunci in perioada de creditare – francul elvetian era cel mai rentabil pentru clienti. Ei, na? Cum n-avea ce sa faca? In ciuda constrangerilor tratatului de la Maastricht, BNR-ul putea sa faca creditele in lei mai atractive decat creditele in valuta. Intr-o lume normala nici n-ar avea cum sa fie altfel. Japonezii se indatoreaza in yeni, nu in dolari sau euro. Canadienii se indatoreaza in dolari canadieni, nu in dolari australieni sau yeni, si asa mai departe… Riscul de finantare al unei datorii in valuta este intotdeauna mai mare decat risul de finantare al unei datorii contractate in moneda nationala. De ce? Fiindca BNR-ul poate sa garanteze depozite in lei la infinit, fiindca el este „detinatorul de scor” al leului. Ca sa garanteze depozite in valuta, BNR-ul trebuie sa faca rost de valuta, iar cererea externa pentru lei este limitata. Ca atare, posibilitatea de ‘default’ (faliment) exista din punct de vedere operational. Duuh… Vezi pentru ce Basescu, Boc, si Isarescu au luat imprumutul de la FMI pentru banci, lasand povara platii pe umerii cetatenilor – deoarece pretul imprumutului asta a fost – austeritate pentru romani, bani gratis pentru banci si oligarhi. Cresterea datoriei private in valuta reprezinta un potential risc sistemic pentru intregul sistem national bancar. De aceea procentul acesteia trebuie mentinut cat mai mic, si in special nu trebuie sa fie subventionat sau incurajat de catre banca centrala.

Why I am running for a parliamentary seat on SYRIZA’s ticket

ianuarie 15, 2015

helsworth:

Awesome news!!!

Originally posted on Yanis Varoufakis:

CRC_3299Critical engagement is a form of praxis. But there comes a time when, to retain its relevance, critical thinking must transform itself into direct political action.

View original 566 more words

MIT: Dobanzile mari reduc inflatia si descurajeaza creditarea

decembrie 23, 2014

Rata dobanzii de referinta a BNR intre anii 2002 si 2011.

Click aici pentru a vedea istoricul.

De tinut minte, criza financiara a venit in 2008 ca un factor exogen pentru tara noastra. Deflatia datoriei private in Romania necesita deficite fiscale multe mai mari – iar politicienii romani cat si cei din uniune aveau sa aplice politici fiscale pro-ciclice (de austeritate) in loc sa lase stabilizatorii fiscali automati sa-si faca treaba normala (anti-ciclica) de a mari deficitul bugetar in consecinta. Mai putine venituri din taxe si impozite si mai multe cheltuieli de ajutor social insemnand un surplus financiar net mai mare pentru sectorul privat.

Putin joaca Ruleta Ruseasca cu Rusia

decembrie 16, 2014

Putin, impreuna cu administratia lui reactionara (neoconservatoare) isi lasa tara sa sangereze aiurea. Banca lor centrala inca jongleaza cu dobanda de referinta de parca ar conta daca aceasta se duce in sus sau in jos.

In ceea ce priveste sanctiunile vestului, guvernul lui Putin sta in patru labe si o primeste in cur. Pietele de capital sunt foarte simple. Este cerere si oferta pura. Nu exista „market makers”, iar fiecare operatiune de „open trade” trebuie sa fie soldata cu livrarea de moneda pana la 10 pm GMT.

Cand piata pentru rubla se micsoreaza, ce anume trebuie sa faci? Trebuie sa scazi cantitatea de ruble si sa maresti cererea pentru ruble. Dar de vreme ce Rusia accepta plata la teava de petrol si gaz in valuta, pai e normal ca rubla sa se devalorizeze. Mai ales daca adaugi sanctiunile vestului in ecuatie (taxele pe conturile companiilor rusesti din bancile straine). Deci, solutia e simpla…

Vinde-ti gazul si petrolul in RUBLE! Nu in dolari. Si opreste teava daca nu esti platit in ruble. Ofera finantare usoara in ruble pentru companiile rusesti importante cu datorii in valuta la creditori externi. In ceea ce priveste importurile diminuate, solutia este (ca pe timp de razboi) rationalizarea. Nu poti sa rezolvi problema asta prin controlul pretului, fiindca o sa te alegi cu lipsuri intr-o parte si inmagazinare in cealalta. Importurile de produse de lux ar trebui incetate, de vreme ce tara nu-si poate procura toate bunurile seminale (precum mancare si medicamente), ce nu le (poate) produce domestic. E nevoie de un plafon la cantitate si la pret, si rationalizare a acestor bunuri. Asta daca-ti pasa de oameni.

In ceea ce priveste sanctiunile… raspunde si tu cu aceeasi masura. Taxeaza conturile in dolari din cadrul bancilor rusesti. Aritmetica e simpla. Logica e simpla. Vrei ca rubla sa se aprecieze? Atunci scade oferta de ruble si mareste cererea pentru ruble. Observatie: scade oferta pentru strainii dependenti de exporturile tale, NU pentru cetatenii si firmele din tara ta! Faptul ca dobanda de referinta a bancii centrale rusesti este cu 2 cifre (17%), denota faptul ca cei din administratia lui Putin cred in aceleasi mituri neoclasiciste. Aceleasi idei false au dat gresi in Argentina si in Turcia, si vor da gresi si in Rusia.

Doar 1 la fiecare 40 de noi joburi create de la inceputul recesiunii pana in prezenet este pentru munca full time

noiembrie 28, 2014

Asa cum reiese din titlu, datele din raportul ONS (Oficiul National de Statistica a Regatului Unit) sunt aici si sunt foarte sumbre:

http://www.tuc.org.uk/economic-issues/labour-market-and-economic-reports/only-one-every-forty-new-jobs-recession-full-time

-Pentru ca numarul de angajati full time sa fie in perioada iunie-august 2014 la fel de mare precum in perioada ianuarie-martie 2008, piata muncii din Marea Britanie ar avea nevoie ca 669,000 de angajati part-time si liberi-profesionisti sa devina angajati full time.

-Numarul de angajati part-time care au declarat ca lucreaza part-time deoarece nu-si pot gasi joburi full time a fost de 705,000 in ianuarie-martie 2008, si de 1,351,000 in perioada iunie-august 2014.

De ce vor bancile depozitele noastre? Indiciu: nu pentru a face imprumuturi

noiembrie 20, 2014

Realitatea zilelor noastre este diferita fata de ceea ce vedeti scris in manualele traditionale de economie si finante, implicit diferit fata de ceea ce se preda in facultati. Bancile NU primesc mai intai depozite, atunci cand oamenii vor sa economiseasca, ca pe urma sa le imprumute clientilor doritori de credite. Mecanismul este exact invers – imprumuturile bancare creeaza depozite.

Oricand o banca acorda un imprumut, ea creeaza simultan un depozit corespunzator in contul bancar al clientului (debitorul), astfel masa monetara creste, insa nu in mod net.

Asadar, survine urmatoarea intrebare: Daca bancile nu imprumuta fondurile din depozitele bancare, atunci de ce se agita mereu sa faca rost de aceste depozite? Bancile fac reclama pentru a atrage deponenti, si se angajeaza sa plateasca dobanda la depozite. La ce sunt bune depozitele pentru banci?

Raspunsul este acela ca – in timp ce e adevarat ca bancile nu au nevoie de depozite pentru a acorda imprumuturi – bancile au nevoie de depozite pentru a-si echilibra foaia de bilant: iar atragerea de depozite ale clientilor este de obicei cea mai ieftina solutie.

Pentru ca tranzactiile dintre banci sa se verifice si sa se valideze, acestea trebuie sa detina rezerve bancare in contul lor de rezerve la Banca Centrala pentru acest scop – si de obicei, bancile detin minimul necesar de rezerve. Cand un imprumut de la banca A devine un cec care se duce la banca B, atunci Banca Centrala debiteaza contul de rezerve a bancii A si crediteaza in consecinta contul de rezerve a bancii B. Daca se duce in rosu contul bancii A la sfarsitul zilei de business, Banca Centrala trateaza automat aceasta situatie ca un overdraft si imprumuta bancii A banii necesari pentru a acoperi deficitul de rezerve minime obligatorii. Astfel, banca A va trebui sa se achite de overdraft.

Observatie, niciun banchier n-o sa refuze un client ce se califica pentru un credit, datorita faptului ca banca are o pozitie sub nivelul minim de rezerve obligatorii.

Atragerea de depozite ale clientilor, numite „depozite retail”, este o modalitate ieftina pentru a lamuri situatia overdraftului. Dar daca banca nu are suficiente depozite retail sau nu poate atrage suficienti noi deponenti, aceasta poate sa se imprumute pe piata fondurilor bancare – in mod caracteristic, pe piata de fonduri a Bancii Centrale – in care bancile isi vand „excesul de rezerve” catre alte banci. Aceste depozite cumparate sunt numite „depozite angro” (wholesale deposits).

Observatie, un exces de rezerve bancare va fi intotdeauna disponibil undeva in sistem – de vreme ce rezervele care au plecat din banca A se duc in contul altei banci. Exceptie se face atunci cand clientii bancilor retrag numerar, dar asta se intampla rar comparativ cu toti banii electronici care zboara dintr-o parte in alta in fiecare zi in sistemul bancar.

A imprumuta de pe piata de fonduri a Bancii Centrale este destul de ieftin, doar 0,25% pentru imprumuturi overnight. Dar tot e mai scump in comparatie cu a imprumuta de la clientii deponenti.

Exista o teorie conforma careia depozitele retail sunt mai putin probabile sa paraseasca banca, deoarece acestea vin din partea clientilor loiali ai bancii. Premisa aceasta nu doar ca e nefondata, dar este foarte nociva cand e aplicata asupra bancilor mici. Asta deoarece cantiatea de depozite angro pe care bancile le pot lua cu imprumut este limitata. Un certificat de depozit pe 10 ani cumparat printr-un broker (un depozit angro) este mult mai stabil fata de banii din depozitele ce vin de la deponentii bancii – bani ce pot pleca din banca in orice zi. Regula asta nu doar impune greutati inutile asupra bancilor mici, dar le limiteaza in mod dramatic capacitatea de a acorda credite.

Asadar, pentru bancile mici, costul de finantare este prea mare. Acest lucru mentine dobanzile la creditare mai sus comparativ cu bancile mari – iar acest lucru de asemenea tine departe clientii doritori de un imprumut datorita costului.

Motivul esential pentru costul mare de finantare este obligatia ca finantarea bancii sa vina dintr-un procent din depozite retail. Acest lucru face ca toate bancile sa concureze pentru aceste tipuri de depozite. In timp ce, din punct de vedere operational, imprumuturile creeaza depozite si exista mereu suficiente depozite pentru a finanta toate imprumuturile, exista anumite „scurgeri”. Aceste scurgeri includ numerarul in circulatie, faptul ca anumite banci (in mod special bancile mari) au exces de depozite retail, si cativa alti „factori de operare”. Toate aceste lucruri forteaza mancile mici sa mareasca pretul la depozitele retail pe pietele de brokeraj cu certificate de depozit (CDs) si astfel creste costul de finantare pentru toata lumea – iar bancile ce sunt considerate doar marginal slabe, acestea platesc dobanzi si mai mari, desi depozitele acestora sunt garantate de BNR.

Mai mult, bancile mici sunt obligate sa deschida ramuri costisitoare ce pot adauga peste 1% la costul marginal de fonduri pentru banca, in tentativa de a atrage depozite retail. Asadar, fortand bancile mici sa concureze pentru o sursa de finantare dificila de accesat, autoritatiile statului ce se ocupa cu reglementarea sistemului bancar au crescut in fapt costul de finantare al acestor banci.

Solutia? Vezi articolul de mai jos…

Propuneri cartaliste a la Warren Mosler pentru sistemul bancar

noiembrie 17, 2014

Vedeti acest articol din Huffington Post, scris de Warren Mosler

Discutam despre Zona Euro, dar la fel de bine aceste propuneri se pot aplica in orice stat cu suveranitate monetara.

Observatie: Romania are o cvasi suveranitate monetara. Deoarece are candidatura depusa de a adera la Zona Euro, Romania trebuie sa respecte principiile arbitrare ale Tratatului de la Maastricht (deficit fiscal 3% si datorie publica din PIB 60%). Romania poate sa scape de aceste constrangeri de natura politica si sa devina precum Marea Britanie prin retragerea oficiala a cererii de a adera la Zona Euro. Din fericire pentru noi, BNR-ul nu s-a angajat sa faca parte din mecanismul European de curs fix, precum Bulgaria. Leul este lasat sa pluteasca (free float), ceea ce ofera spatiu larg pentru politica fiscala si monetara.

Bancile se disciplineaza pe partea de active, nu pe cea de obligatiuni. Sa incepem…

1. Banca Centrala Europeana (BCE) sa ofere garantie nelimitata pentru depozitele la euro.

2. BCE sa imprumute fara garantii bancile membre si in transe nelimitate la tinta ei de fonduri, in mod simplu tranzactionand pe piata de fonduri (funds market).

3. Permanentizarea dobanzii de referinta la 0%. Acest lucru minimalizeaza presiunea de cost asupra productiei, inclusiv investitiilor, ajutand astfel la stabilizarea preturilor. De asemenea, minimalizeaza veniturile arendasilor, astfel incurajand o mai mare participare a fortei de munca si marind productia reala. In plus, deoarece sectoarele nonguvernamentale (domestic privat si extern) sunt sectoare ce economisesc net in active financiare, aceasta dispozitie legislativa ii raneste mai mult pe cei ce economisesc, decat ii ajuta pe debitori – o ajustare fiscala precum o scadere a taxelor ori o marire a cheltuielilor publice ar fi adecvata pentru a sustine productia si locurile de munca la nivelul dorit de societate.

4. Bancilor sa le fie interzisa detinerea de orice fel de subsidiare. Niciun interes public nu este servit dand voie bancilor sa detina tot felul de active in afara foii de bilant.

5. Bancilor sa le fie interzisa acceptarea de active financiare drept colateral pentru imprumuturi. Niciun interes public nu este servit prin financial leverage (folosind parghii financiare speculative).

6. Sa nu se permita bancilor sa imprumute off shore (in afara granitelor tarii/ale Zonei Euro). Niciun interes public nu este servit dand voie bancilor sa imprumute pentru scopuri straine.

7. Bancilor sa le fie interzisa tranzactionarea cu proprietati (fizice, sau intelectuale, ex: brevete) ori aventurarea cu scopuri de a face profit in afara actiunii de baza a creditarii. Daca sectorul public vrea sa se aventureze in afara sistemului bancar pentru un presupus interes public – acest lucru se poate face prin alte canale.

8. Sa se foloseasca modele de credit aprobate de BCE pentru evaluarea activelor bancare. Marcarea la piata a activelor bancare sa fie interzisa. Defapt, daca exista un argument valid pentru a marca o anume activa bancara la pretul pietei, de cele mai multe ori inseamna ca acea activa nu ar trebui sa fie o activa permisa/valida pentru o banca. Scopul public al sectorului bancar este acela de a facilita imprumuturi bazate pe analiza de credit, si nu pe evaluarile facute de piata.

9. Bancilor sa la fie interzisa achizitionarea sau vanzarea asigurarilor pe risc de credit (credit default insurance). Scopul public al sectorului bancar (ca parteneriat public-privat) este acela de a lasa sectorul privat sa decida pretul riscului, in locul sectorului public sau in locul unei a treia partide, ceea ce este contrar scopului public a actualului sistem bancar public-privat.

10. Bancilor sa le fie interzisa capacitatea de a imprumuta clientii la o rata de dobanda setata intr-o tara straina – adese ori aceste dobanzi avand o componenta larg subiectiva ce sta in afara influentei guvernelor statelor membre.

11. Sa la fie permis bancilor doar sa imprumute direct catre debitori, si apoi sa alimenteze si sa detina acele imprumuturi pe propriile foi de bilant. Niciun interes public nu este servit mai departe, prin vanzarea de credite sau a altor active financiare catre terti; dar sunt costuri substantiale pentru guvernele statelor membre survenite prin reglementarea si supervizarea acestor activitati.

12. BCE-ul sa cumpere bonduri emise de catre BEI (Banca Europeana de Investitii), finantand astfel proiecte de interes public in si intre statele membre – fara a fi necesare cheltuieli suplimentare pe deficit fiscal din partea guvernelor; acestea avand libertatea de a-si focaliza deficitele fiscale (politica fiscala) pe scopuri domestice.


Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 31 other followers