Demistificarea relativitatii

Cu totii am auzit de paradoxul gemenilor, ba in literatura SF, ba in filme, ba la scoala. Insa, adevarul este ca acest paradox nu exista, pentru simplul fapt, ca teoria relativitatii este teoria lucrurilor ce par a fi, nu ce sunt.

Spatiul si timpul sunt inseparabile, ba chiar mai mult sunt notiuni abstracte, care nu pot fi caracterizate fizic propriu-zis.

Consideram efectul doppler (variatia frecventei unei unde emise de o sursa de oscilatii, daca aceasta se afla în miscare fata de observator), ori ca ne referim la lumina, sau la sunet, ambele exemple sunt relevante. Un tren se indreapta spre noi, in momentul in care se apropie, sunetul va fi mai tare, apoi pe masura ce se indeparteaza sunetul va fi mai incet si mai lung. Ce se intampla de fapt, atunci cand auzim zgomotul tare, auzim unde scurte de frecventa mare, iar pe masura ce trenul se indeparteaza auzim unde lungi de frecventa mica. Acelasi lucru este valabil si pentru obiectele pe care le vedem, intotdeauna lumina „partii frontale” a unui obiect va avea un avans fata de lumina „partii din spate”, care ajunge la ochiul nostru.

Este vorba de perceptia realitatii, nu de realitatea in sine. Trebuie sa tinem cont de cum functioneaza aceasta perceptie, pentru a descrie realitatea cu acuratete. Regula de baza e urmatoarea, dilatarea si contractia timpului nu exista cu adevarat. Ce este timpul pana la urma? Este tot ce se intampla cand obiectul x pleaca si ajunge din punctul A in punctul B. (astfel ai nevoie de distanta si miscare, ergo activitate);

Exista o relatie de proportionalitate indirecta, intre viteza obiectului si distanta pe care o parcurge. Spre exemplu, avem un tren care merge cu 20km/s, pe o distanta de 1000km. Daca dilatam timpul cu 5km/s (inca o data e vorba de perceptie), vom avea 4km/s, pe o distanta de 200km. Daca vom contracta timpul cu 5km/s, vom avea 100km/s, pe o distanta de 5000km. De fiecare data, cand timpul se dilata, distanta se micsoreaza, iar cand timpul se contracta, distanta se mareste.

De retinut faptul, ca dat fiind un numar de actiuni posibile intr-o anume arie de timp, daca vom dilata, sau contracta timpul, nu vom avea mai multe actiuni posibile. Doar timpul dintre acele actiuni se va schimba. Luati ca exemplu ticaitul ceasului. Avem 3 batai de ceas, dilatam timpul, avem tot 3 batai de ceas, doar ca timpul dintre batai creste, contractam timpul, avem tot 3 batai de ceas, doar ca timpul dintre batai scade.

Reintorcandu-ne la asa zisul paradox al gemenilor, care spune ca unul din gemeni ramane pe pamant in timp ce celalalt se urca intr-o racheta, da un tur de planeta si se intoarce sa-l vada pe frasu’ imbatranit, in timp ce el ramane tanar. Este complet fals acest paradox, deoarece, inca o data, relativitatea se refera la perceptia realitatii, nu la realitatea insasi.

Diferenta dintre relativitatea speciala si relativitatea generala, este ca prima nu ia in calcul efectul gravitatiei (viteza luminii fiind cea mai mare si constanta), in timp ce cea din urma ia in considerare efectul gravitatiei (viteza luminii e rivalizata de gravitatie, nu mai este constanta si este curbata).

Veti auzi des expresia spatiu curbat, sau curbura spatiu/timp (curved space, sau curved space-time). De ce am spus la inceput, ca spatiul si timpul sunt concepte abstracte, fiindca nu pot fi definite asa cum definim materia sau campurile. Spatiul nu poate fi curbat, deoarece asta are presupune, ca spatiul sa aiba proprietati kinetice, structurale si unghiulare (acela nu mai e spatiu, ci mediu de propagare). De asemenea nu putem conceptualiza spatiul gol, cum ne dam seama de el? Asadar nu este necesar sa vedem spatiul drept euclidian sau curbat, deoarece spatiul inseamna conditia primordiala pentru ca ceva sa existe, si concomitent spatiul nu ar avea rost, fara existenta a ceva.

Conditia principala pentru ca miscarea sa fie posibila este ca spatiul si timpul sa fie continue.
In concluzie dilatarea si contractia timpului sunt stari de perceptie si nu stari actuale. Evident organismul uman reactioneaza intr-un anume fel atunci cand mediul sau inconjurator si implicit fortele externe sunt accelerate (mai intense). Prea putina apasare si devi gelatina, prea multa apasare si devi conglomerat.

Etichete: , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: