Comentariu pentru Prof. Univ. Emilia Ţiţan si Drd. Vladimir Georgescu

Fac un comentariu vis-a-vis de lucrarea celor doi, numita Analiza Stabilităţii Macroeconomice folosind Indicatorul “Output Gap”. De altfel, o puteti accesa/citi facand click pe linkul de mai sus.

Va felicit pentru ca ati scris despre asa ceva, dar in acelasi timp trebuie sa va critic nitel, daca-mi dati voie.

Prima la mana, date statistice obtinute de la Comisia Europeana sunt „unreliable”, asa cum s-au dovedit a fi si cele din partea Fondului Monetar International. (Vezi eroarea de spreadsheet a lui Rogoff & Reinhart) Daca vreti data statistice de incredere, consultati Eurostat, Banca Centrala Europeana, WorldBank.org, si institute nationale de statistica.

Componenta de output gap include forta de munca disponibila, capacitatea de productie, resurse neutilizate! E foarte important. Cutuma academica numiste „full employment” orice procent al somajului sub 4% inclusiv 4%. Perioada politicilor fiscale keynesiene au intrunit full employment, pana cand revolutia neoliberala a la Reagan si Thatcher au distrus selectiv industrii intregi, au creat somaj, au redus salarii si asistenta sociala, au divizat cetatenii, au pus in miscare privatizari frauduloase, si au instaurat „pilonii” pentru asa zisa „service economy”. Avand asta in minte, cum imi puteti spune ca Romania a lucrat peste PIB-ul potential in perioada dinainte de criza, asa cum reiese din graficul dumneavoastra?

Lasand la o parte faptul ca acel grafic nu-i color si astfel liniile nu se disting prea bine, ceva nu-i in regula cu cifrele. Am impresia ca dumneavoastra faceti confuzie intre cat poate produce si angaja economia tarii, cu sustenabilitatea financiara/de contabilitate a respectivei cresteri economice.

Acel boom prin care a trecut Romania a fost un boom cauzat de bancile private, consumul a fost credit. Cel mai important sector ce s-a bucurat de noua cerere agregata a fost sectorul importurilor, nu sectorul autohton. Era clar ca acel balon de sapun se va sparge, deoarece era finantat din banii bancilor si nu din deficitul fiscal. Bancile private nu sunt constranse de rezerve. Imprumuturile creeaza depozite. Cererea agregata inseamna venit plus schimbarea in datoria privata – tu te indatorezi sa cumperi materiale de constructii, masini de spalat si televizoare, iar asta face bine producatorilor de bunuri relevante. Mai multe vanzari inseamna productie mai mare, inseamna angajari, inseamna salarii mai mari (prime). Problema e cand nivelul datoriei private devine nesustenabil – cand gospodariile sunt fortate sa-si diminueze consumul pentru a fi in stare sa-si achite datoriile. Consumul scade si duce la vanzari mai putine. Mai putine vanzari, mai putina productie, mai putine locuri de munca (concedieri), salarii mai mici etc.

Atata timp cat Romania n-a avut rata somajului sub 4% in toti acei ani reprezentati in graficul dumneavoastra, nu-mi puteti spune ca deficitul de output al PIB-ului a fost pozitiv – PIB-ul potential fiind sub PIB-ul actual. Nu stiu cum ati calculat dumneavoastra deficitul de output, dar l-ati calculat prost. SUA are un potential pierdut al PIB-ului de la inceputul crizei financiare pana acuma in valoare de 4,6 trilioane de dolari. Vezi aici: http://www.lostoutputclock.com/

Situl spune ca este nevoie de un stimulus fiscal de 1,1 trilioane de dolari pentru a acoperi deficitul de output. Luati PIB-ul Americii, inmultiti-l cu 7,6% rata somajului si impartiti la 100. Faceti acelasi lucru cu PIB-ul Romaniei (170 miliarde parca), inmultiti-l cu 7% rata somajului si impartiti la 100. 11,9 (12 rotunjit) miliarde dolari ar trebui sa intre in economia tarii ca stimulus fiscal pentru a acoperi deficitul de output.

Dupa ’90 incoace, economia tarii a rulat sub potentialul sau. Inca odata, nu faceti confuzie intre capacitatea de productie, forta de munca disponibila, resursele neutilizate (sustenabilitatea fizica) si sustenabilitatea financiara. Sunt doua lucruri total distincte, iar ceea ce este relevant in a afla deficitul de output al PIB-ului este sustenabilitatea potentialului fizic. Partea de contabilitate este usoara. Problema este datoria privata, nu datoria publica. Romania, din pacate, in ciuda faptului ca lucreaza cu lei, nu are suveranitate monetara. Am explicat pe larg acest lucru in postul meu precedent.

In ceea ce priveste interdependenta economica, financiara, si monetara a statelor uniunii, o lectie de baza de contabilitate trebuie inteleasa. Orice net exportator de bunuri si servicii este un net importator de cerere agregata si vice-versa. Un alt aspect este faptul ca statele membre nu au suveranitate monetara. Moneda unica este o moneda straina pentru toate tarile, inclusiv cele membre Eurozone. Tratatul de la Maastrict (elementul politic) opreste tarile membre sa-si ajusteze deficitele bugetare pentru a satisface nevoile sectoarelor private proprii de a economisii. In timpul recesiunilor, deficitele se maresc datorita faptului ca mai putini oameni plates taxe, iar transferurile sociale (asistenta sociala, ajutorul de somaj etc) sunt mai mari. Se numesc stabilizatorii automati, iar in tarile aflate sub acel imbecil si arbitrar plafon de 3% ei nu se pot manifesta. Este un non-sens sa te apuci sa micsorezi deficitul bugetar, atunci cand sectorul privat vrea sa scape de datorii. Fara deficitul guvernamental, sectorul privat nu poate sa economiseasca.

Conlcuzie… Nu-i rau, deocamdata, dar nici prea bine. Faceti-va o cafea, aprindeti-va o tigara, sau puneti-va un pahar de suc si puneti mana pe mouse si pe keyboard si tastasti in motorul de cautare heterodox economics. Trageti cu ochiul si cu urechea la oameni precum Warren Mosler, Bill Mitchell, Steve Keen, Randy Wray, Stephanie Kelton, Michael Hudson, si Yanis Varoufakis – ca aveti numai de castigat.

PS: Apropo, dnilor. Marirea sau scaderea dobanzii de referinta nu accelereaza si nici nu franeaza activitatea economica si nici nu afecteaza inflatia. Politica monetara este un instrument stirb. Impactul sau asupra cererii agregate este limitat si in majoritatea cazurilor irelevant. Politica fiscala este instrumentul eficient. Ridicarea presiunii fiscale ajuta sectorul privat sa economiseasca mai mult (lasandu-i mai mult venit), iar marirea acesteia dreneaza sistemul de cerere agregata (micsorand economisirile nete ale sectorului privat, iar daca deficitul fiscal este transformat in surplus – acel surplus are un deficit corespunzator in sectorul privat – economisirile nete ale acestuia fiind negative)

Domnilor profesori, dezinvatati-va de miturile astea. Neoliberalismul este pseudostiinta, este religie, si face parte in continuare din „sistemul” academic. Ortodoxismul economic este o boala foarte periculoasa – a facut victime in trecut si face in continuare in prezent. Toate cele bune…

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: