Romania, pensii, somaj, nebunia nebunilor

Dupa ce l-am auzit pe nu stiu ce doctor la Romania TV sugerand marirea varstei de pensionare in Romania ca „solutie” la „criza” pensiilor. Si dupa ce l-am auzit pe Neils Shnecker spunand cand munca nu-i un chin, ci „o marfa, vrei s-o vinzi sau nu”… mi-am intiparit in minte cum va fi viitorul nostru (pentru noi astia oamenii de rand).

Ok, acum hai sa fim rationali – o stare foarte grea pentru tara asta cu toti nebunii ei. Auziti din gura tuturor ca nu sunt bani; nu sunt bani la fondul pentru asigurari, pentru pensii, pentru sanatate samd. Bun, niciun fel de problema. Asa se intampla pe timp de recesiune. Gospodariile au datorii de platit, isi reduc consumul, vanzarile de bunuri si servicii scad, asta duce la scaderea productiei – si in cele din urma duce la somaj.

Marea Depresie ne-a dat statul social (welfare), sau in termeni economici, ne-a dat stabilizatorii fiscali automati. Mai putina luma munceste, statul incaseaza mai putini bani din taxe. Mai multi someri fac coada sa primeasca ajutorul social – si ca atare, deficitul fiscal creste. Ceea ce e bine si normal!

Fondul asigurarilor de sanatate are un deficit? Nu poate sa acopere cererea prezenta? Mareste deficitul fiscal in consecinta! Asta e solutia! Nu marirea varstei de pensionare. Nu taierea pensiilor. Nu marirea taxelor. Nu scaderea cheltuielilor publice.

Folosind logica. Daca guvernul nostru este, asa cum pretind cretinii, la fel ca o gospodarie – anume, dependent de incasarile din taxe si impozite. Atunci de unde vin acei bani de la bun inceput? Puneti-va intrebarea si veti vedea ca intelepciunea conventionala este religie! Este falsa si irationala.

Rolul taxarii guvernmanetale NU este acela de a aduna bani la stat. Taxarea are 2 mai functii: crearea unei cereri permanente pentru banii statului si crearea de somaj de locuri de munca ce platesc in bani. Are logica? Pai sigur ca are. Altcumva nu e posibil, deoarece buzunarele noastre nu tiparesc lei. Statul creeaza somaj atunci cand pune taxe si impoze, si angajeaza somerii creati anterior de taxare atunci cand cheltuieste bani in existenta. Cheltuielile publice ale guvernului aduc bani in existenta, iar taxarea guvernamentala distruge acei bani. Diferenta dintre cele doua este rezultatul net.

Acuma hai sa-l facem praf si pulbere pe Shnecker – om care a spus o mare prostie, atat dpdv economic cat si din punct de vedere uman. Ca munca nu-i un chin, ci o marfa. Vrei s-o vinzi or ba. De parca ai avea de ales… Pai nu ai. E ca in Morometii. Nu-ti achiti fonciirea, vine perceptorul si-ti ia vita din batatura. Si evident, probabil ca Shnecker si-ar dori ca toti cetatenii sa fie nevoiti sa concureze pentru cele mai mici salarii din lume – sa-si vanda „marfa” de parca ei ar negocia pe front egal cu capitalul. Ei bine, nu-i asa Dnle Shnecker. Cred ca munca in guvernul Ponta te-a tampit si mai mult decat erai. Cu astfel de „sfatuitori”, ce sa ne mai plangem de alde Udrea, Ponta, si Boc.

Somajul este un fenomen monetar cauzat de taxarea guvernamentala. Somajul, asa cum il intelegem noi, nu exista in societatile non-monetare. Exemplul este Gana de pe vremea Imperiului Britanic. Ganezii isi lucrau pamantul, vanau, isi vedeau de viata lor; dar britanicii vroiau sa cultive cafea pe pamenturile acelea si aveau nevoie de muncitori. Ce-au facut britanicii? Le-au impus africanilor o taxa pe coliba. Cine nu-si platea taxa risca sa-i fie coliba arsa. Asadar, aceasta taxa i-a determinat pe Ganezi (acum someri) sa se prezinte la locul de munca – pe camp la cafea. Erau platiti in coroane britanice pentru cat munceau. Ati inteles mersul banului? Mai intai impui taxa si-l faci pe om somer, apoi tu, guvern, ii dai bani muncitorului. O cota parte iti revine tie in redeventa, cealalta ii ramane omului sa faca ce vrea cu ea. In caz ca britanicii creau mai multi someri decat doreau sa angajeze, micsorau taxa. In caz ca erau prea putini, majorau taxa.

Asta e valabil si pentru sistemul nostru monetar modern. Rata somajului (somaj permanent si involuntar) este o politica guvernamentala si este o crima impotriva umanitatii! De ce sa creezi mai multi someri decat intentionezi sa angajezi? Fie redu’ taxele, fie angajeaza-i! (mareste cheltuielile publice) Dar nu se vrea asta. Deoarece politica neoliberala ce domneste peste cele mai multe meleaguri de pe lumea asta, doreste existenta somerilor permanenti. Asa se pune presiune pe salarii sa ramana mici, si se pune presiune pe conditiile de munca sa ramana de cacat.

Pe vremea lu’ Tariceanu lucrurile mergeau mai bine dintr-un singur motiv. Cresterea economica venea deoarece sectorul domestic privat se imprumuta. Recesiunea a inceput in momentul in care gospodariile au inceput sa-si reduca consumul normal, pentru a fi in stare sa-si faca platile la banci. Fiindca asta inseamna imprumut (leverage). Consumi mai mult astazi cu promisiunea ca vei consuma mai putin maine. Imprumuturile creeaza deposite – netul in sistem e zero! (S-I)+(G-T)+(X-M)=0

Pe scurt, deficitul fiscal al guvernului roman este mult prea mic pentru a facilita dorinta de deleveraging (de achitare a datoriei private) a sectorului privat. In loc sa ne taram asa inca un deceniu de acum in colo, sa pierdem output pretios si sa ne dam in cap unu’ la altii in saracie si in ura – putem incheia episodul recesiunii Romanesti foarte repede in maximum 2 ani, daca largim deficitul fiscal de astazi. Anume, bani pentru scoli, spitale, si azile, pentru medicamente, pentru drumuri si cai ferate, pentru canalizare, apa si gaz, electrificare. Prin scaderea TVA-ului, prin scaderea CAS-ului la angajat si NU la angajator!!! Prin marirea considerabila a salariului minim pe economie. Marimea adecvata a deficitului fiscal este aceea ce coincide cu full employment (lipsa somajului involuntar) si stabilitatea preturilor!

Tremur cu spume la cat dispret am auzit din gura politicienilor, a asa-zisilor experti, si mai ales fata de dispretul analistilor din televizoare. Dispret fata de cetatean, fata de pensionar, fata de copii, fata de saraci, fata de bolnavi, si fata de viitor.

MUIE NEILS SHNECKER!!! Du-te si speteste-te la camp, sau pe santier ca muncitor necalificat. Du-te si munceste ca o asistenta in spital, spaland voma, pisat, si cacat pe un salariu de nimic – si apoi sa-mi spui tu ca munca „nu-i un chin, ci o marfa.” Si sa-mi zici tu mie daca „o vinzi sau nu” pe respectiva munca, in conditiile in care nu-ti pune altcineva mancare pe masa si benzina in masina… Statu’ roman si capitalistii nostrii mioritici doresc doar o parte din munca cetatenilor, si si pe aia o vor la un pret de nimic. Daca am facut vreo greseala gramaticala sau ortografica, va rog sa ma scuzati – sunt prea obosit sa recitesc aceste randuri pentru un edit.

MUIE lu’ Shnecker si tuturor celor ca el (neoliberali de la putere si din opozitie).

 

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: