Evadarea din rangurile celor nebuni

Pentru aia putinii care citesc (din cand in cand) blogul asta si care inteleg natura endogena a banilor, rolul deficitelor fiscale, si a datoriei publice – va rog sa duceti vorba mai departe! Catre prietenii vostri, catre familia voastra. Nu-i greu de loc. Poate va ajunge revelatia la toti idiotii astia din presa si din televiziuni; si de acolo la nenorocitii din institutii.

Inca o data. Ca un punct in logica, pentru ca guvernul sa-si poata taxa propria moneda si sau sa-si imprumute propria moneda – trebuie ca mai intai s-o cheltuiasca in existenta. Si o cheltuieste in sectorul nonguvernamental. Guvernul trebuie gandit (ca organism) ca diferenta dintre cheltuieli si incasari. Fondurile din deficitul fiscal intra in economia privata ca exces de rezerve – asupra carora bancile concureaza sa le transforme in imprumuturi si depozite.

Apoi, guvernul isi asuma acea cifra din deficit sub forma de datorie, si promite sa plateasca dobanda la respectiva suma. Leul nu-i nimic mai mult decat un tax-credit (cu lei iti poti plati birurile). Datoria publica inseamna tax-credits outstanding (lei eminenti/in suspensie). Datoria publica este miscarea a doua stocuri tampon: moneda in sine si rezervele din sistemul bancar. Emiterea de datorie publica (denominata in lei) face parte din POLITICA MONETARA, NU din politica fiscala!!!

Prin emiterea de bonduri/certificate de trezorerie, BNR-ul apara dobanda overnight din piata. Atunci cand guvernul emite datorie publica, banca centrala face urmatoarea operatiune in spreadsheet. Contul de securitati este debitat si este creditat in consecinta contul de rezerve. Atunci cand guvernul plateste din datoria publica, BNR-ul debiteaza contul de rezerve si crediteaza contul de securitati. Asta este tot ce se intampla. Guvernul (prin detinatorul de scor, anume BNR) misca numere dintr-un cont intr-altul.

Banii taxati de guvern de la cetateni NU SE DUC NICAIERI!!!!!!!!!! Pozitia fiscala neta a guvernului vis-a-vis de sectorul (privat) nonguvernmanetal de la sfarsitul fiecarei zile are o consecinta serioasa in sistem. Incercati sa intelegeti ca tot ceea ce inseamna sector nonguvernamental inseamna firme si gospodarii – firme domestice si straine – gospodarii domestice si straine! (S-I)+(X-M)=(G-T) Asadar, conform contabilitatii – toti banii care se duc spre taxe si impoze, totii banii cu care se cumpara bonduri de trezorerie (cu care se cumpara datorie publica) vin din cheltuieli publice/guvernamentale!!! Nu pot veni din altundeva!!! Iar surplusurile fiscale NU SUNT economisiri nationale!!!!!!! Un surplus fiscal net reprezinta pozitia guvernului fata de sectorul nonguvernmanetal. Cealalta jumatate a bilantului fiind detinuta de catre sectorul nonguvernamental cu aceeasi cifra dar cu semn schimbat. De ce ne-am dori economisiri nete negative pentru sectorul nonguvernamental!!!!?????

Momentan, intreaga Europa (inclusiv Romania) ruleaza o politica fiscala prociclica. Ce inseamna asta? Atunci cand ciclul de afaceri este in trend descendent (sectorul privat economiseste mai mult decat cheltuieste), guvernul adauga si mai multa presiune in jos asupra cetatenilor prin marirea de taxe si taierea cheltuielilor publice. Cand, de fapt, ar trebui sa practice of politica fiscal contra-ciclica pentru a acoperi deficitul de consum – pentru a mentine economia ruland la un nivel de output si angajare optim. Exporturile NU ne vor ajuta!!! Nu ne vor scapa din situatia actuala. Romania nu are avantaj de competitivitate pentru a se bate cu alte tari in dorinta de a importa mai multa cerere agregata. De ceea ce are nevoie Europa si inclusiv Romania este de deficite fiscale MAI MARI!!!

Marimea corecta a deficitului fiscal este aceea ce atinge si asigura full employment (somaj sub 2%) si stabilitatea preturilor!!! Atata timp cat stam cu forta de munca neangajata si resurse neutilizate, tara asta traieste sub puterile/mijloacele ei. O masura fiscala ce ar impaca pe toti cetatenii si pe toate partidele – indiferent de orientarile lor politice, ar fi un „holiday” pentru TVA. Eliminarea TVA-ului pentru un intreg an fiscal ar oferi Romaniei timp de respiro (atat pentru producatorii domestici, pentru exportatori, pentru gospodarii, cat si pentru guvernele locale) si suficient timp pentru partide sa decida ce fel de politica fiscala sa implementeze in viitor.

O astfel de decizie nu ar strica in niciun fel relatiile cu partenerii externi. Nici cele cu FMI. Din contra, ar arata Europei ca se poate SI ALTFEL, ca se poate FARA austeritate fiscala. Ca reducerea apasarii fiscale FUNCTIONEAZA! Si ca nu se ajunge la niciun faliment national – deoarece Romania NU este Grecia!!!! Romania are propria ei moneda, leul – face plati si colecteaza taxe si impozite in propria moneda, nu in valuta!!!

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: