Archive for Noiembrie 2014

Doar 1 la fiecare 40 de noi joburi create de la inceputul recesiunii pana in prezenet este pentru munca full time

Noiembrie 28, 2014

Asa cum reiese din titlu, datele din raportul ONS (Oficiul National de Statistica a Regatului Unit) sunt aici si sunt foarte sumbre:

http://www.tuc.org.uk/economic-issues/labour-market-and-economic-reports/only-one-every-forty-new-jobs-recession-full-time

-Pentru ca numarul de angajati full time sa fie in perioada iunie-august 2014 la fel de mare precum in perioada ianuarie-martie 2008, piata muncii din Marea Britanie ar avea nevoie ca 669,000 de angajati part-time si liberi-profesionisti sa devina angajati full time.

-Numarul de angajati part-time care au declarat ca lucreaza part-time deoarece nu-si pot gasi joburi full time a fost de 705,000 in ianuarie-martie 2008, si de 1,351,000 in perioada iunie-august 2014.

De ce vor bancile depozitele noastre? Indiciu: nu pentru a face imprumuturi

Noiembrie 20, 2014

Realitatea zilelor noastre este diferita fata de ceea ce vedeti scris in manualele traditionale de economie si finante, implicit diferit fata de ceea ce se preda in facultati. Bancile NU primesc mai intai depozite, atunci cand oamenii vor sa economiseasca, ca pe urma sa le imprumute clientilor doritori de credite. Mecanismul este exact invers – imprumuturile bancare creeaza depozite.

Oricand o banca acorda un imprumut, ea creeaza simultan un depozit corespunzator in contul bancar al clientului (debitorul), astfel masa monetara creste, insa nu in mod net.

Asadar, survine urmatoarea intrebare: Daca bancile nu imprumuta fondurile din depozitele bancare, atunci de ce se agita mereu sa faca rost de aceste depozite? Bancile fac reclama pentru a atrage deponenti, si se angajeaza sa plateasca dobanda la depozite. La ce sunt bune depozitele pentru banci?

Raspunsul este acela ca – in timp ce e adevarat ca bancile nu au nevoie de depozite pentru a acorda imprumuturi – bancile au nevoie de depozite pentru a-si echilibra foaia de bilant: iar atragerea de depozite ale clientilor este de obicei cea mai ieftina solutie.

Pentru ca tranzactiile dintre banci sa se verifice si sa se valideze, acestea trebuie sa detina rezerve bancare in contul lor de rezerve la Banca Centrala pentru acest scop – si de obicei, bancile detin minimul necesar de rezerve. Cand un imprumut de la banca A devine un cec care se duce la banca B, atunci Banca Centrala debiteaza contul de rezerve a bancii A si crediteaza in consecinta contul de rezerve a bancii B. Daca se duce in rosu contul bancii A la sfarsitul zilei de business, Banca Centrala trateaza automat aceasta situatie ca un overdraft si imprumuta bancii A banii necesari pentru a acoperi deficitul de rezerve minime obligatorii. Astfel, banca A va trebui sa se achite de overdraft.

Observatie, niciun banchier n-o sa refuze un client ce se califica pentru un credit, datorita faptului ca banca are o pozitie sub nivelul minim de rezerve obligatorii.

Atragerea de depozite ale clientilor, numite „depozite retail”, este o modalitate ieftina pentru a lamuri situatia overdraftului. Dar daca banca nu are suficiente depozite retail sau nu poate atrage suficienti noi deponenti, aceasta poate sa se imprumute pe piata fondurilor bancare – in mod caracteristic, pe piata de fonduri a Bancii Centrale – in care bancile isi vand „excesul de rezerve” catre alte banci. Aceste depozite cumparate sunt numite „depozite angro” (wholesale deposits).

Observatie, un exces de rezerve bancare va fi intotdeauna disponibil undeva in sistem – de vreme ce rezervele care au plecat din banca A se duc in contul altei banci. Exceptie se face atunci cand clientii bancilor retrag numerar, dar asta se intampla rar comparativ cu toti banii electronici care zboara dintr-o parte in alta in fiecare zi in sistemul bancar.

A imprumuta de pe piata de fonduri a Bancii Centrale este destul de ieftin, doar 0,25% pentru imprumuturi overnight. Dar tot e mai scump in comparatie cu a imprumuta de la clientii deponenti.

Exista o teorie conforma careia depozitele retail sunt mai putin probabile sa paraseasca banca, deoarece acestea vin din partea clientilor loiali ai bancii. Premisa aceasta nu doar ca e nefondata, dar este foarte nociva cand e aplicata asupra bancilor mici. Asta deoarece cantiatea de depozite angro pe care bancile le pot lua cu imprumut este limitata. Un certificat de depozit pe 10 ani cumparat printr-un broker (un depozit angro) este mult mai stabil fata de banii din depozitele ce vin de la deponentii bancii – bani ce pot pleca din banca in orice zi. Regula asta nu doar impune greutati inutile asupra bancilor mici, dar le limiteaza in mod dramatic capacitatea de a acorda credite.

Asadar, pentru bancile mici, costul de finantare este prea mare. Acest lucru mentine dobanzile la creditare mai sus comparativ cu bancile mari – iar acest lucru de asemenea tine departe clientii doritori de un imprumut datorita costului.

Motivul esential pentru costul mare de finantare este obligatia ca finantarea bancii sa vina dintr-un procent din depozite retail. Acest lucru face ca toate bancile sa concureze pentru aceste tipuri de depozite. In timp ce, din punct de vedere operational, imprumuturile creeaza depozite si exista mereu suficiente depozite pentru a finanta toate imprumuturile, exista anumite „scurgeri”. Aceste scurgeri includ numerarul in circulatie, faptul ca anumite banci (in mod special bancile mari) au exces de depozite retail, si cativa alti „factori de operare”. Toate aceste lucruri forteaza mancile mici sa mareasca pretul la depozitele retail pe pietele de brokeraj cu certificate de depozit (CDs) si astfel creste costul de finantare pentru toata lumea – iar bancile ce sunt considerate doar marginal slabe, acestea platesc dobanzi si mai mari, desi depozitele acestora sunt garantate de BNR.

Mai mult, bancile mici sunt obligate sa deschida ramuri costisitoare ce pot adauga peste 1% la costul marginal de fonduri pentru banca, in tentativa de a atrage depozite retail. Asadar, fortand bancile mici sa concureze pentru o sursa de finantare dificila de accesat, autoritatiile statului ce se ocupa cu reglementarea sistemului bancar au crescut in fapt costul de finantare al acestor banci.

Solutia? Vezi articolul de mai jos…

Propuneri cartaliste a la Warren Mosler pentru sistemul bancar

Noiembrie 17, 2014

Vedeti acest articol din Huffington Post, scris de Warren Mosler

Discutam despre Zona Euro, dar la fel de bine aceste propuneri se pot aplica in orice stat cu suveranitate monetara.

Observatie: Romania are o cvasi suveranitate monetara. Deoarece are candidatura depusa de a adera la Zona Euro, Romania trebuie sa respecte principiile arbitrare ale Tratatului de la Maastricht (deficit fiscal 3% si datorie publica din PIB 60%). Romania poate sa scape de aceste constrangeri de natura politica si sa devina precum Marea Britanie prin retragerea oficiala a cererii de a adera la Zona Euro. Din fericire pentru noi, BNR-ul nu s-a angajat sa faca parte din mecanismul European de curs fix, precum Bulgaria. Leul este lasat sa pluteasca (free float), ceea ce ofera spatiu larg pentru politica fiscala si monetara.

Bancile se disciplineaza pe partea de active, nu pe cea de obligatiuni. Sa incepem…

1. Banca Centrala Europeana (BCE) sa ofere garantie nelimitata pentru depozitele in euro.

2. BCE sa imprumute fara garantii bancile membre si in transe nelimitate la tinta ei de fonduri, in mod simplu tranzactionand pe piata de fonduri (funds market).

3. Permanentizarea dobanzii de referinta la 0%. Acest lucru minimalizeaza presiunea de cost asupra productiei, inclusiv investitiilor, ajutand astfel la stabilizarea preturilor. De asemenea, minimalizeaza veniturile arendasilor, astfel incurajand o mai mare participare a fortei de munca si marind productia reala. In plus, deoarece sectoarele nonguvernamentale (domestic privat si extern) sunt sectoare ce economisesc net in active financiare, aceasta dispozitie legislativa ii raneste mai mult pe cei ce economisesc, decat ii ajuta pe debitori – o ajustare fiscala precum o scadere a taxelor ori o marire a cheltuielilor publice ar fi adecvata pentru a sustine productia si locurile de munca la nivelul dorit de societate.

4. Bancilor sa le fie interzisa detinerea de orice fel de subsidiare. Niciun interes public nu este servit dand voie bancilor sa detina tot felul de active in afara foii de bilant.

5. Bancilor sa le fie interzisa acceptarea de active financiare drept colateral pentru imprumuturi. Niciun interes public nu este servit prin financial leverage (folosind parghii financiare speculative).

6. Sa nu se permita bancilor sa imprumute off shore (in afara granitelor tarii/ale Zonei Euro). Niciun interes public nu este servit dand voie bancilor sa imprumute pentru scopuri straine.

7. Bancilor sa le fie interzisa tranzactionarea cu proprietati (fizice, sau intelectuale, ex: brevete) ori aventurarea cu scopuri de a face profit in afara actiunii de baza a creditarii. Daca sectorul public vrea sa se aventureze in afara sistemului bancar pentru un presupus interes public – acest lucru se poate face prin alte canale.

8. Sa se foloseasca modele de credit aprobate de BCE pentru evaluarea activelor bancare. Marcarea la piata a activelor bancare sa fie interzisa. Defapt, daca exista un argument valid pentru a marca o anume activa bancara la pretul pietei, de cele mai multe ori inseamna ca acea activa nu ar trebui sa fie o activa permisa/valida pentru o banca. Scopul public al sectorului bancar este acela de a facilita imprumuturi bazate pe analiza de credit, si nu pe evaluarile facute de piata.

9. Bancilor sa la fie interzisa achizitionarea sau vanzarea asigurarilor pe risc de credit (credit default insurance). Scopul public al sectorului bancar (ca parteneriat public-privat) este acela de a lasa sectorul privat sa decida pretul riscului, in locul sectorului public prin banci de stat. In schimb, daca o banca se foloseste de credit insurance sau default insurance, transmite pretul riscului unui tert, ceea ce este contrar scopului public a actualului sistem bancar public-privat.

10. Bancilor sa le fie interzisa capacitatea de a imprumuta clientii la o rata de dobanda setata intr-o tara straina – adeseori aceste dobanzi avand o componenta larg subiectiva ce sta in afara influentei guvernelor statelor membre.

11. Sa la fie permis bancilor doar sa imprumute direct catre debitori, si apoi sa alimenteze si sa detina acele imprumuturi pe propriile foi de bilant. Niciun interes public nu este servit mai departe, prin vanzarea de credite sau a altor active financiare catre terti; dar sunt costuri substantiale pentru guvernele statelor membre ce survin prin reglementarea si supervizarea acestor activitati (activitati nefolositoare).

12. BCE-ul sa cumpere bonduri emise de catre BEI (Banca Europeana de Investitii), finantand astfel proiecte de interes public in si intre statele membre – fara a fi necesare cheltuieli suplimentare pe deficit fiscal din partea guvernelor; acestea avand libertatea de a-si focaliza deficitele fiscale (politica fiscala) pe scopuri domestice.

Cateva ganduri despre alegerile prezidentiale

Noiembrie 17, 2014

Singurul lucru bun al rezultatului, in opinia mea, e acela ca s-a spulberat ideea ca un non-etnic roman de alta confesiune decat cea ortodoxa NU poate deveni presedinte. Ca parte din popor are un fetish cu nemtii, asta e partea a doua.

Cat il priveste pe Ponta, asa e cand te bizui pe curve (curvi) si mercenari (UNPR/UDMR). Si asa e cand nu esti in stare sa organizezi alegeri. Asa a fost si cu Basescu vs Geoana. Asa a fost si cu cel de-al II-lea referendum pentru demitere.

Basescu cred ca s-a scaldat in bautura dupa rezultat. Marioneta lui (Iohannis) ii va da un free pass timp de cel putin 5 ani de zile. Asta cred ca e mai mult decat evident…

Citisem un comentariu, „mai bine cu basistii din partea lui Iohannis; ca astia fura cu dreapta nu cu stanga.”

Bravo, domnule draga, you got your wish. Au castigat comunistii de dreapta. ^+^