Posts Tagged ‘germania’

Germania are un procent mai mare de angajati la stat fata de Grecia

Iulie 9, 2015

Sursa: http://www.businessinsider.com/chart-of-the-day-government-sector-employment-2011-11

S-a dus cu mitul de sector public prea „gras”. Prea multi idioti confunda domeniul microeconomic cu cel macro. Aceste doua lumi sunt realitati distincte cu propriile reguli distincte.

Surprise, surprise… Referendumul din vara trecuta a intrunit cvorumul

Iulie 4, 2013

Conform Institutului National de Statistica, numarul persoanelor cu drept de vot este de 16.269.839. Astfel, cvorumul necesar la referendumul din vara trecuta pentru demiterea lui Basescu era de 8.134.920. Cetatii prezenti la referendum au fost in numar de 8.459.053.

Nu numai ca acel cvorum era un element profund antidemocratic… dar cetatenii l-au batut pe Basescu in ciuda acestui fapt. Ce e aia sa-ti trebuiasca 51% din populatie sa vina la vot pentru a demite un nenorocit de politician dintr-o functie publica, cand acestia sunt alesi FARA cvorum!? Primarii, parlamentarii, si presedintele sunt alesi FARA cvorum. Au iesit 20% din cetatenii cu drept de vot, 51% din aia 20% decid. De ce pula mea ne trebuie 51% din voturile a 51% din populatia cu drept de vot pentru a demite un nemernic sau altul? N-are nicio logica. Nu-i nimic altceva decat un dublu-standard, o mega ipocrizie antidemocratica. Dar nu mai conteaza, chair si asa, romanii prezenti la referendum au depasit cu mult acel nenorocit de cvorum si 87% dintre ei i-au zis „mars” lu’ Basescu.

Obama si Merkel, curva voastra (Basescu) este dictatorul nostru. Egiptenii-l privesc pe Morsi in aceeasi lumina.

Top 10 motive pentru saracia din aceasta tara

Iunie 28, 2013

Urmatoarele 10 puncte tin de contextul politicoeconomic intern cat si de cel extern, cel al Uniunii Europene – ambele aflate sub jugul religiei economice (pseudostiintifice) numita austeritate.

Nr-1 Romania NU ARE suveranitate monetara.

Desi Romania inca lucreaza cu lei, tara noastra – din pacate – s-a angajat sa adere la zona euro in urmatorii 10 ani. Astfel, Romania se afla sub jugul politicilor economice arbitrare ale tratatului de la Maastricht. Faimosul 3%, limita deficitului guvernamental, este o cifra arbitrara; iar acest lucru este deja cunoscut. Mai mult decat atat, tiparnita noastra se afla in Germania, Frankfurt, nu in tara. Sub regulile neoliberale ale tratatului, guvernul n-are voie sa faca tranzactii directe cu propria banca centrala. Acestea trebuie sa fie intermediate prin sistemul bancar privat. Astfel, guvernul Romaniei este incatusat atat in ceea ce priveste politica fiscala, cat si cea monetara. Romania ar trebui sa urmeze exemplul Marii Britanii, si sa-si retraga candidatura de a adera la zona euro. Cat timp tara asta ramane cu candidatura neretrasa, guvernul nostru este condamnat sa fie impotent.

Nr-2 Romania are deficite mult prea mici.

Un guvern cu suveranitate monetara, indatorat in propria moneda NU poate da faliment. „Guvernul creeaza bani fiat circuland moneda in cheltuielile sale guvernamentale, si ii distruge via taxare.”~Abba Lerner. Guvernul n-are nevoie sa-si taxeze propria moneda inainte s-o cheltuiasca. Cheltuielile publie finanteaza taxarea, nu invers. Deficitul guvernamental este egal cu economisirile nete ale sectorului privat intr-un an. Tranzactiile orizontale ale sectorului privat, ce este alcatuit din gospodarii si companii, se vor echilibra intotdeauna la 0. Singurul mod prin care economia poate creste, este prin tranzactii verticale – deficit guvernamental. Acel deficit inseamna active financiare nete pe care mediul privat le absoarbe.

Nr-3 Gospodariile romanesti nu pot economisi.

Atata timp cat sectorul privat este in faza de deleveraging, (incearca sa-si achite datoriile) economia nu-si va reveni. Ba mai mult, sectorul privat nu-si poate achita datoriile private daca guvernul lucreaza sa-si micsoreze deficitul bugetar – deoarece nu poate economisi. Fiecare deficit are un surplus corespunzator, fiecare credit un debit, fiecare activa o obligatiune, fiecare venit o plata. Daca guvernul ar rula un buget echilibrat (0% deficit), atunci economiile nete ale sectorului privat ar fi 0. Daca guvernul ar rula un surplus bugetar, atunci economiile nete ale sectorului privat ar fi negative. Surplusul guvernamental se construieste pe deficitul sectorului privat. Asadar, deficitul guvernamental actual al Romaniei de 2,5% este mult prea mic pentru a satisface nevoia sectorului privat de a economisi. In vreme de recesiune este absurd sa micsorezi deficitul.

Nr-4 Ceea ce duce la crestere economica, duce inevitabil si la scadere.

Ilie Serbanescu a spus odata, ca daca n-ai productie, n-ai cum sa ai consum. Nimic mai fals! Nu mananci fiindca ti-ai facut un sandvis, ti-ai facut un sandvis fiindca vrei sa mananci. Nu exista productie fara cerere agregata. Cererea agregata este alcatuita din venit si schimbarea in datoria privata. Cand oamenii iau un credit pentru a-si cumpara bunuri si servicii – acestia produc crestere economica. Deodata producatorii primesc mai multe comenzi, iar acestia lucreaza sa-si mareasca productia si angajeaza mai multi oameni. Ei nu pot produce daca nu pot vinde, iar ei nu pot vinde daca noi nu putem cumpara. Cresterea datoriei private duce la crestere economica, pana cand respectiva datorie urca la un anumit nivel. Cand acest nivel ajunge la limita finantarii, consumatorii intra in procesul de deleveraging. Ei isi limiteaza consumul pentru a fi capabili sa-si achite datoriile. Acest fenomen pune presiune negativa asupra economiei. Consumul scade, vanzarile scad. Au scazut vanzarile, a scazut productia. Asta inseamna somaj, salarii mai mici, beneficii reduse pentru angajati. Iar pana cand nevoia sectorului privat de a economisi nu este satisfacuta, nu vom asista la o revigorare economica. In lipsa unui deficit arbitrar, asa cum este cel impus de Maastricht, stabilizatorii automati ar interveni. Mai putini oameni ar plati taxe, iar ajutoarele sociale ar creste. Asta duce in mod automat la largirea deficitului bugetar, si aprovizioneaza sectorul privat cu economisiri nete mai mari – scurtand perioada de recesiune.

Nr-5 Romania are un deficit de output de 12 miliarde de dolari.

Pentru a calcula defictul de output al PIB-ului, trebuie sa scazi PIB-ul Actual din PIB-ul Potential. Avand in vedere ca noi stam prost cu statisticile si cu masuratorile demografice, va rog sa luati cifra economica de 12 miliarde ca o referinta, si nu ca lege. 170 de miliarde de dolari PIB-ul tarii, ori 7% rata somajului (asa spun oficialii), supra 100 egal cu 11,9 – 12 rotunjit. Echivalentul in lei a 12 miliarde de dolari ar trebui sa intre in economie via stimulus fiscal, pentru ca Romania sa functioneze la output maxim. O tara cu suveranitate monetara nu este constransa de bani, ci de forta de munca neangajata si de resurse neutilizate. SUA are un potential irosit al PIB-ului (de la inceputul crizei financiare pana acum) de peste 4,6 trilioane de dolari. Deficitul lor de output este de 1,1 trilioane de dolari. Economia romaneasca reala este flamanda dupa lei, si este nevoie de reducerea fiscalitatii si de marirea cheltuielilor publice pentru revigorarea economiei. Asta inseamna incetarea politicilor de austeritate. Este vremea ca publicul sa inteleaga ca austeritatea este o credinta religioasa, este pseudostiinta. Aceasta face parte din retorica neoliberala, si a produs numai nenorociri in cursul istoriei. Austeritatea Republicii Weimar, impusa de catre aliati, l-a creat pe Hitler. Iar in prezent, austeritatea da nastere in Europa la saracie, xenofobie, rasism, si extremism.

Nr-6 Uniunea Europeana este Germanizata.

Arhitectura financiar-economica neoliberala a Uniunii n-a fost niciodata menita sa reziste la un soc de cerere agregata. Orice net exportator este un net importator de cerere agregata. Politicienii germani s-au multumit sa limiteze salariile si sindicatele germane timp de decenii, in timp ce restul tarilor europene, in special Franta si Italia, s-au focusat pe marirea de salarii. Adoptarea monedei unice a fost cel mai bun lucru pentru producatorii germani. Toata lumea vroia produse nemtesti, si nu mai existau monede concurente. Prin moneda euro, Germania a financializat Europa. Ce inseamna asta? Statele cu deficite comerciale, erau/sunt dependente de statele cu surplus, aka Germania, ca acei bani sa fie reciclati inapoi in tarile lor. Cand Germania a refuzat sa faca acest lucru, si in schimb, le-a cerut austeritate – atunci s-a declansat criza inauntrul sistemului. Eurocratii austeritatii, cu Merkel in frunte, au cerut doua lucruri guvernului grec. Au cerut austeritate pentru cetateni, si bailout pentru bancheri – fara audit, fara anchete penale. Iar marea minciuna a acestor proceduri de bailout, a fost „Salvarea Greciei”. Si de acolo a pornit masinaria de PR pro-austeritate – grecii sunt lenesi, grecii nu produc nimic, grecii mananca pe spatele contribuabilului german. NIMIC mai FALS! Deoarece acele miliarde de euro n-au venit din buzunarul cetateanului european, ci a venit din computerul Bancii Centrale Europene. Fiecare banca centrala tine scorul propriei monede, iar BCE exact asta face cu moneda euro. Chiar anul trecut, in decurs de o luna, BCE a creat un trilion de euro pentru celelalte transferuri catre banci, pentru Irlanda, Italia, Spania, Grecia etc. De unde au venit banii astia? De la chinezi? S-a dus Merkel cu palaria, batand la usa nemtilor pentru donatii? NU! Au venit de la BCE.

Nr-7 Statele din zona euro garanteaza depozitele oamenilor. Poftim?

Cum poate un guvern sa garanteze depozitele in euro ale cetatenilor, atat timp cat acesta n-are suveranitate monetara. Exista doar suveranul monedei, iar restul sunt utilizatorii monedei. Suveranul face regulile. In cazul acesta, acel suveran este BCE. Cum poate Grecia, Spania, sau Irlanda sa garanteze depozitele in euro ale oamenilor, cand guvernele lor concureaza cu propriile medii private pentru a face rost de euro? E ca si cand Japonia ar incerca sa asigure depozitele in euro, dolari, sau yuani. Ca si cand Elvetia ar incerca sa asigure depozitele in dolari americani, canadieni, sau australieni. Asa ceva nu se poate. BCE ar trebui sa garanteze depozitele in euro, nu guvernele individuale – fiindca acestea nu pot face acest lucru.

Nr-8 In Romania preturile sunt mari.

Adevarat. Trei factori importanti conduc la preturi mari. Lipsa infrastructurii, atat in intindere cat si in calitate. Foarte multe regiuni sunt lasate neconectate la utilitati, drumuri, si resurse. Ca atare, producatorii din acele zone n-au acces la capital (capital financiar si capital fizic), resurse, si puncte de desfacere. Vine o singura duba ce le ofera un pret minim, iar producatorii sunt fortati sa-l accepte. Pentru a asigura productivitate, eficienta, si preturi accesibile, este nevoie de dezvoltarea infrastructurii. De a aduce apa, canalizare, caldura, electricitate, comunicatii, institutii sanitare, scoli, drumuri, cai ferate etc. Al doilea factor il reprezinta cartelurile de pe piata energiei, combustibilului, si de pe piata de retail. Acest factor poate fi combatut doar prin mijloace administrative, fiscale, si juridice. Cel de-al treilea factor este tipizat de puterea scazuta de cumparare a leului. Evident, specula este un element foarte important, dar mai important decat specula, este capacitatea guvernului de a incasa redeventele bugetare. Un stat care si-a pierdut puterea de taxare, distruge imediat valoarea monedei sale. Taxarea dreneaza economia de cerere agregata. Din aceasta cauza, politica fiscala este cea mai puternica in a tempera inflatia, in timp ce politica monetara este un instrument contondent, stirp, tocit. Inflatia nu este tinuta in frau de politica monetara. Contrar opiniei populare, dobanda este un cost pentru fiecare portofoliu, pentru productie si pentru consum. Dobanzile apropiate de 0%, inclusiv cele de 0%, NU produc inflatie. Japonia a incercat mai bine de un deceniu incercand sa stimuleze economia, tinand yenul la 0%, si tot a avut parte de deflatie. Cea mai puternica componenta a indexului de pret al consumului (Consumer Price Index, CPI) este pretul petrolului.

Nr-9 In Romania salariile sunt mici.

Adevarat. Nu exista suficienta cerere agregata pentru a-i incorpora in economie pe cei ce sunt capabili si vor sa munceasca. Atata timp cat exista somaj si resurse neutilizate, guvernul fie taxeaza prea mult, fie cheltuie prea putin. Sau ambele, in cazul Romaniei. Astfel, mediul privat are nevoie de o mai mica apasare fiscala din partea guvernului. Reducera TVA-ului este seminala. Reducerea asigurarilor obligatorii este iarasi de dorit. Marirea salariului minim pe economie este cheie atat pentru angajatii de la stat cat si pentru cei de la privat. Un salariu minim mai mare adauga la cresterea cererii agregate, iar asta alimenteaza vanzarile, vanzarile alimenteaza productia, iar productia alimenteaza locurile de munca. Asistentele, medicii, dascalii, acestia au nevoie neaparat de mariri de salariu considerabile. Fara cei doi piloni, sanatate si educatie, niciun stat suveran nu poate exista.

Nr-10 Guvernul Romaniei a fost privatizat demult.

Aceasta tara nu are oameni de stat. Are doar clienti pentru corporatii, fie ele cu capital 100% privat, sau cu capital majoritar de stat. Atat timp cat balanta politica in sanul Uniunii Europene inclina de partea eurocratilor neoliberali, este putin probabil ca guvernul roman sa urmeze interesul national, interesul cetatenilor sai. De aceea Romania, oricat de mult le-ar placea unora sa minta si sa se minta, nu este o tara suverana. Este o regiune complexa de mare interes pentru multe factiuni. Aceste factiuni dicteaza ce resurse se duc unde, cand, in ce cantitate, si la ce pret. Vina nu este doar a celui ce cere mita; si cel ce o ofera este la fel de vinovat. Sutele de milioane de euro ajung in buzunarele baietilor destepti, iar zecile de miliarde de euro ajung in afara, la corporatiile trans-continentale. Solutiile la criza economica din aceasta tara sunt foarte usor de inteles si usor de aplicat. Tot greul este pe hartie. Tot greul inseamna retragerea candidaturii de a adera la zona euro. Putem la fel de bine, sa urmam exemplul Marii Britanii si sa spunem „nup” la euro. Atunci cand BCE va garanta depozitele bancare si nu statele individuale, cand limita deficitului guvernamental va fi extins la un rational si adecvat 8% in loc de 3%, si cand va fi pus la punct un sistem de reciclare a surplusului – atunci va fi bine sa facem tranzitia de la leu la euro. Dar pana atunci, este total criminal sa ramanem sub jugul tratatului de la Maastricht, sub jugul austeritatii.

Concluzie

Romania are nevoie sa-si recupereze suveranitatea monetara, pentru a rula deficitele corespunzatoare pentru a satisface nevoia sectorului privat romanesc de a economisi. Deja am pierdut mai bine de jumatate de deceniu de la inceputul crizei – timp in care salarii, pensii, si ajutoare sociale au fost taiate, timp in care oamenii si-au pierdut locurile de munca. Unii fie au devenit oameni ai strazii, fie si-au luat zilele, fie au murit in spitalele noastre medievale, fie au plecat peste hotare sa-si gaseasca norocu’ – sa munceasca cinstit, sa fie exploatati, sa fure, sau sa se prostitueze. De ce e important sa intelegem regula de baza a contabilitatii in contextul suveranitatii monetare? Fiindca economia moderna e formata din 3 elemente: guvern, sector privat, si sector extern. Amantrei nu pot fi in acelasi timp intr-o pozitie de surplus. Unul trebuie sa fie in deficit, ca restul sa fie in surplus; iar singurul capabil sa ruleze deficite fara sa dea faliment este guvernul. Japonia are suveranitate monetara, si are o datorie publica de peste 220% din PIB. Sansele guvernului japonez de a da faliment sunt 0%. Aceleasi sanse sunt pentru SUA, China, Israel, Iran, Turcia, Cuba, Venezuela, Elvetia, India, Marea Britanie etc. Noi de ce nu ne-am bucura de suveranitate monetara? Daca vrem sa avem institutii publice potente, avem nevoie sa aducem tiparnita inapoi in tara. Avem nevoie de somaj cat mai aproape de 0% si de stabilitatea preturilor.

Politicienii europeni mentin continentul in stare de criza

Februarie 1, 2012

Noul acord de integrare fiscala prevede urmatoarele lucruri: deficitele structurale anuale ale statelor din zona euro sa nu depaseasca 0,5% din PIB-ul nominal, politici de austeritate si sanctiuni majore pentru statele ce se abat de la acord. Mai marii Europei trebuie sa aleaga una din doua directii posibile; Ori se creaza o uniune cu adevarat politica, economica si fiscala, adica fiecare datorie a unui stat membru este datoria intregii uniuni, ori se renunta la moneda unica si se revine la monedele traditionale.

De aceea Uniunea Europeana practica o politica protectionista exagerata cu tarile straine si liber schimb in cadrul sau, pentru a mentine statele membre cu deficite comerciale dependente de statele membre cu surplus, cum e Germania spre exemplu. Daca tara x are un surplus comercial fata de tara y, atunci obligatoriu tara y are un deficit comercial fata de tara x, iar aceasta din urma trebuie sa „recicleze” acel surplus si sa-l investeasca in tara y. Atata timp cat politicienii europeni cer statelor cu deficite comerciale politici de austeritate, aceste tari nu-si vor putea echilibra balanta comerciala; Fiindca statul cu deficit comercial va fi nevoit sa foloseasca ultimul euro petru a-si minimaliza deficitul bugetar, sau pentru a-si crea un buget excedentar si nu vor ramane suficienti euro in piata pentru mediul privat de a achita importurile fata de care este dependenta economia. Mai mult decat atat, istoria ne arata ca tarile ce urmaresc surplusul bugetar si ignora deficitul comercial intra in recesiune. Aceasta mica lista ne arata ca depresiile economice din SUA au avut loc pe calcaiul surplusurilor bugetare federale: 1817-1821: Datoria federala redusa 29%, depresia a inceput in 1819. 1823-1836: Datoria federala redusa 99%, depresia a inceput in 1837. 1852-1857: Datoria federala redusa 59%, depresia a inceput in 1857. 1867-1873: Datoria federala redusa 27%, depresia a inceput in 1873. 1880-1893: Datoria federala redusa 57%, depresia a inceput in 1893. 1920-1930: Datoria federala redusa 36%, depresia a inceput in 1929. Aceste corelatii vorbesc de la sine. Surplusul bugetar sustenabil pentru intreaga economie a unui stat se cladeste pe surplusul comercial (net exporturi). Liderii tarilor europene ce nu fac parte din duetul Sarkozy-Merkel trebuie sa inteleaga faptul ca moneda euro este o moneda straina pentru toate tarile ce fac parte din zona euro.

Cele cinci falimente istorice ale Greciei au survenit din cauza datoriilor in moneda straina si nu in drahma. Japonia spre exemplu are o datorie publica de peste 200% din PIB, insa nu e in pragul falimentului, iar in contrast Grecia este, desi datoria ei din PIB este mult mai mica fata de cea a Japoniei. De ce? Fiindca datoria Japoniei este in moneda ei nationala, in yeni. De ce nu vedem FMI-ul facand presiuni pe guvernul japonez sa reduca datoria? Pentru ca majoritatea acelei datorii este detinuta de investitori autohtoni, iar expunerea pe pietele straine este de nebagat in seama. In ciuda situatiei bugetului japonez, tara lor ramane un exportator net de capital. In acest moment Germania si Franta vor sa trateze datoriile tarilor din zona euro ca fiind separate, pentru ca ele isi pastreaza optiunea de „exit”. Cat timp tarile europene cu deficite comerciale hranesc exporturile tarilor cu surplus (iar acest surplus nu e reciclat in tarile cu probleme), Uniunea Europeana va fi o uniune nu de egali, ci de stapani si servitori, iar asta va asigura declansarea recesiunilor ce vor urma si mai ales declansarea crizelor sociale.

Vasilescu catre Golban

Decembrie 16, 2011

„Nu puteti sa dovediti nimic.” Vasilescu n-a zis, domne n-ai dreptate. A spus nu poti sa dovedesti nimic. Come on dude…

Netanyahu planuieste lovitura militara impotriva Iranului

Noiembrie 17, 2010

A anuntat astazi intr-o audienta privata, la Washington DC, Lyndon LaRouche. El a adaugat faptul ca o astfel de lovitura militara va da nastere la un nou razboi de teren in Asia. Conform sursei lui LaRouche, un fost ofiter in cadrul securitatii israeliene, stabilit in New York, Netanyahu crede ca alegerile, din 2 noiembrie din SUA, l-au slabit pe presedintele american Obama, incat acesta poate conta pe sprijinul sau in cadrul unei lovituri aeriene vizand instalatiile nucleare ale Iranului. Mai mult, presedintele Frantei Nicolas Sarkozy a dat un sprijin tacit pentru acest atac, in ciuda faptului ca politica celorlalte state europene, inclusiv Germania, este una care doreste rezolvarea pe cale diplomatica.

Sursa il descrie pe Netanyahu, ca adamant in ceea ce priveste atacul impotriva Iranului, in ciuda faptului ca multi comandanti din elita israeliana se opun unui asemenea atac, si avertizeaza consecinte nefaste in urma unui asemenea gest; Anume: o lovitura de stat in Egipt, o posibila miscare militara a Siriei in dealurile Golan si atacuri serioase din partea Hamas si Hezbollah asupra tintelor dinauntrul Israelului.

O amintire clara inainte de Marele razboi

Septembrie 20, 2010

O revolutie clara pe care omul a facut-o pe acest pamant a fost aceea de a conecta, orase, sate si tari prin poduri, drmuri si canale. Ideea in sine ca o buna parte, chiar cea mai mare parte a comertului sa mearga inauntrul unei tari si nu in afara peste mari, era un vis.

Descoperirile si munca in domeniul stiintific au transformat acest vis in realitate. In Europa, oameni precum Nicholas of Cusa, Johannes Kepler, Jules de Mazarin, Christiaan Huygens, Gottfried Leibniz, Jean Baptiste Colbert, Pierre Paul Riquet si altii au fost primii care au avut acest vis.

Odata cu jumatatea a II-a a secolului al XIX-lea sistemul american de politica economica, care se pregatea sa revolutioneze infrastructura fizica si economica a unui intreg continent era privit cu o si mai mare ura, de catre Imperiul Britanic, cu o ura mai mare decat a lui John Locke, a lordului Shelbourne si a celorlalte interese oligarhice ce dominau aproape fiecare colt al comertului maritim, o ura nutrita de aceste cercuri, asemenea urii si furiei a tiranului Olimpian Zeus; Ce l-a pedepsit crunt pe Prometeu, asa cum a scris Aeschylus in tragedia sa antica, Trilogia Prometeu incatusat.

Monopolul asupra comertului maritim era in pericol, prin faptul ca piata comertului maritim se restrangea. Putand sa trimiti materiale, muncitori, medicamente, comoditati mai rapid, mai ieftin, fara tarifele oligarhilor maritimi asta era o mare problema. Hai bine, asta se intampla doar in SUA, prin finalizarea caii ferate transcontinentale, dar modelul american incepuse sa-i inspire pe toti. In Rusia se facea calea ferata transiberiana, Franta incepea sa-si modernizeze propriile sine, iar in Germania lui Bismark in sfarsit statele se unificau si incepeau sa-si construiasca rutele comerciale.

Inconjurata de inamici, traditia veche a oligarhiei comertului maritim avea sa infrunte cruda realitate. Insa, Imperiul Britanic nu renunta cu una, cu doua. Regele George al V-lea al Marii Britanii, neam cu Tarul rus si cu regele Wilhelm al II-lea al Germaniei a inceput sa-i intoarca pe toti pe dos.

Bismark, adevarat om de stat, constient de intrigile pe scena internationala, concepuse un pact de non-interventie cu Rusia tarista, in caz de un razboi in Balcani ar fi rasarit, Germania si Rusia ramaneau neutre.

Regele britanic impreuna cu interesele finantistilor oligarhi s-au folosit de Wilhelm, pentru a-l da afara pe Bismark din functia de prim-ministru. Wilhelm al II-lea era un degenerat, caruia ii placea sa se dea in spectacol, purtand cat mai multe uniforme impanate. Bismark a avertizat asupra ce avea sa se intample, deoarece cu el dat afara acordul discret dintre Germania si Rusia pica.

Asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand a fost pretextul perfect, dar omul nu-si poate ascunde mirarea faptului, ca un om neam de neam cu ceilalti, le-a cantat atat de bine astora, incat Wilhem si Romanov si-au indreptat tunurile si soldatii unii impotriva celorlalti.

Prea tarziu idiotul de Kaiser si-a dat seama ca a fost marioneta perfecta in fata jocurilor propriilor sale neamuri perverse, in speta regele George al V-lea, asa reiese din jurnalul sau.

Intre timp, oamenii mureau secerati de mitraliere, imprastiati de mine si ingropati in transee, iar revolutia tehnologica, economica si sociala a trenurilor si cailor ferate se oprise.

Va las cu ultima scena din utlimul episod, dintr-un serial de exceptie, Blackadder, cea mai mare opera de arta a umorului.