Posts Tagged ‘taxe’

N-am plecat, doar ca sunt frustrat si plictisit

Martie 8, 2014

Vreau sa vorbesc scurt despre 2 lucruri, despre Ukraina si cateva mituri mioritice vis-a-vis de economia noastra.

1- Vestul sprijina o putere politica de sorginte neo-nazista in Ukraina. Nu-i plang de mila, si nici nu-i fac apologia lui Ianukovich. Da-l in ma-sa, pe el si pe ai lui. Dar nu degeaba Rusia actioneaza asa cum o face; si nu degeaba sare NATO in sus. Nu Putin a abrogat legea minoritatilor in Ukraina, ci opozitia ajunsa la putere in Ukraina. Acuma se incearca prin mita si amenintari rezolvarea problemei. Europenii stiu sa scoata bani (15 miliarde de euro) atunci cand vine vorba de jocuri de geopolitica. Dar cand vine vorba de cetatenii europeni, de somaj, de saracie, ei stiu sa strige numai si numai AUSTERITATE. Bancherii au prioritate in fata guvernelor vestice. Cetatenii sunt mai la urma, undeva dupa caini si pisici.

Mai multe despre guvernul de coalitie din Ukraina aici: http://www.globalresearch.ca/the-u-s-has-installed-a-neo-nazi-government-in-ukraine/5371554

2- Acum, sa discutam nitel despre guvernul Ponta III si promisiunile de politica fiscala. Am auzit idioti cerand reducerea taxelor pentru angajatori, ca cica astfel se vor crea noi locuri de munca. Absolut FALS! Atata timp cat dorinta gospodariilor de a economisi nu este satisfacuta, nu vom asista la producerea de noi locuri de munca. Singurul lucru pe care-l face reducerea fiscalitatii pentru firme este acela de a le mari cota de profit. Angajatorul n-are motiv sa angajeze noi oameni, sa-si mareasca productia, atata timp cat cererea pentru produsele/serviciile sale ramane slaba/deprimata. Consumul nu este o consecinta a productiei, productia este consectina consumului!!! Nu produc, nu angajez, daca nu pot sa vand. Si nu pot sa vand daca lumea n-are bani sa cumpere.

Ca atare, revenirea economiei depinde de satisfacerea dorintei gospodariilor de a economisi. Veniturile acestora trebuie sa creasca daca vrem ca somajul sa scada si salariile sa creasca. Taxele pe consum sunt regresive, iar actualul TVA de 24% este mult prea mare. Trebuie neaparat micsorat. La fel, in Romania, munca se taxeaza prea mult. Angajatul plateste mult prea mult din venitul sau in taxe si contributii obligatorii. In mod ironic, proprietatea este taxata mult prea putin in tara asta, mai ales marea proprietate – clanurile si maharii detinatori de terenuri, vile, lacuri, si alte cele. ATENTIE! Foarte important! Scopul politicii fiscale intr-un sistem monetar modern fiat este aceea de creare/drenare the cerere agregata in economie. Scopul taxarii guvernamentale NU este acela de a aduna redevente, ci de a reglementa cererea agregata. Avem nevoie de taxare pentru ca leul sa existe si sa aiba o oarecare valoare. Banul fiat este tax-driven money, ban indus sau condus de taxe. Dar taxele, operational vorbind, nu finanteaza nimic. Singurul sector capabil sa creeze si sa distruga active financiare nete este sectorul guvernamental.

Ca atare, guvernul Ponta poate sa aplice ce masuri fiscale vrea el, dar atata timp cat deficitul fiscal va ramane acelasi – sau mai rau, se va reduce… Romania se va afla in continuare in recesiune. Definita veche a unei depresii era atunci cand somajul depasea 10%. In opinia mea, somajul real in tara este mult mai mare fata de rata oficiala. Somajul, ca observatie logica, sursa a celei mai mari pierderi economice si o crima impotriva umanitatii – este intotdeauna evidenta unui deficit fiscal mult prea mic; monopolistul monedei (guvernul roman) restrictionand accesul cetatenilor la active nete.

Intr-un regim monetar modern fiat (precum Marea Britanie, SUA, Japonia, India, Israel, Romania, etc) banii sunt endogeni. Anume, masa monetara creste si scade in functie de comportamentul pietei. Atunci cand datoria privata creste (cand ne indatoram la banci), masa monetara creste. Atunci cand acele imprumuturi sunt platite, masa monetara scade. Cresterea economica bazata pe cresterea datoriei private, bazata pe imprumuturi, NU duce la crearea de active nete in economie. Imprumuturile creeaza depozite este o operatiune in bani endogeni, ce NU duce la crearea de noi active nete. Netul ramane zero! In sectorul nonguvernmanetal (sectoral privat si cel extern, balanta domestica privata si balanta nonrezidentilor) toate tranzactiile se echilibreaza la 0! Imprumutul unuia e economisirea altuia. Cheltuielile unuia sunt veniturile altuia. Deficitul unuia e surplusul altuia.

Economisirile NU finanteaza investitiile. Investitiile creeaza economisiri! (S-I)+(G-T)+(X-M)=0

Sectorul privat nu se poate finanta singur la nesfarsit, si singurul mod prin care o poate face este prin indatorare. Spre deosebire de un guvern cu suveranitate monetara, firmele si gospodariile SUNT constranse de venitul lor. Romania si-ar putea asigura o oarecare crestere economica pentru un anume timp, devenind un net importator de cerere agregata din afara. Anume, Romania sa devina un net exportator de bunuri si servicii. Dar avand in vedere ca suntem in EU, si ca suntem supusi unor reguli de protectionism comunitar… n-avem nicio sansa sa asiguram dezvoltare economia durabila si sa eliminam somajul incercand sa fugim dupa surplusuri comerciale cat mai mari. Asta e un scenariu implauzibil, si unul daunator pentru tara din punct de vedere economic. Deoarece exporturile de bunuri si servicii sunt un cost fizic pentru tara exportatoare. De ce am exporta mai mult decat am importa? De ce sa trimitem avere neta in afara, in loc s-o consumam noi si copiii nostri?

In concluzie, iara vorbesc pentru pereti. Dar ganditi-va la un lucru. Cautati-va in buzunar si vedeti daca gasiti o bancnota sau doua de bani. Intrebati-va cum se face ca a ajuns in buzunarul dumneavoastra? Deoarece cineva a cheltuit-o intr-o prima vaza, si altcineva a primit-o. Daca va uitati pe bancnota, scrie proprietate a BNR. Evident, buzunarele noastre nu tiparesc bani. In numele cui a emis BNR banii aia? In numele guvernului, atunci cand guvernul a facut prima data cheltuieli publice. Banii aia nu existau in buzunar, daca guvernul ar fi taxat exact cat ar fi cheltuit. Cand a cheltuit mai mult decat a taxat (ergo, deficit fiscal), de acolo au venit acei bani pe care ii aveti dumneavoastra in buzunar. O banca centrala este doar detinatorul de scor; este o creatie a legislativului unei tari. Doar din motive stupide, ideologice, si de cutuma arbitrara, banca centrala este tratata separat fata de executiv.  Banca centrala nu-i nimic altceva decat un calculator cu un mare spreadsheet in excell, un spreadsheet cu plusuri si minusuri, cu active si obligatiuni/creante, cu conturi si rezerve. O banca centrala nu este niciodata intr-o pozitie de a avea bani, sau de nu a avea bani.

Guvernul cheltuieste bani creditand conturi private prin sistemul bancar, si taxeaza bani debitand conturi private prin sistemul bancar. Toate bancile private lucreaza prin „hot-wire”-ul Bancii Centrale, ele functioneaza sub carta Bancii Centrale stabilita prin lege. Acei bani din deficitul fiscal intra in sistem ca exces de rezerve, asupra carora bancile concureaza sa le transforme in imprumuturi si depozite. Iar scopul emiterii de datorie publica este acela de a controla dobanda in piata pe termen scurt, si functioneaza ca un vehicul pentru economisiri institutionale: fonduri de pensii etc. Datoria publica a unui stat denominata in propria moneda NU este o problema pentru suveranul monedei. Indatorat in propria moneda, un stat suveran este intotdeauna solvabil. Nu este o problema pentru noi, cetatenii, si nici pentru viitoarele generatii. Asta deoarece taxarea guvernamentala NU finanteaza cheltuielile publice ale guvernului. Relatia este exact invers. Cheltuielile publice finanteaza taxarea. Din punct de vedere logic si practic, n-are cum sa fie altcumva. E ca la stadion. Mai intai trebuie sa-si puna bilete in circulatie (sa le vanda), inainte sa le rupa la intrare in seara meciului.

Anunțuri

China si Romania, a love story

Noiembrie 26, 2013

Va mirati de titlu? Si eu ma mir. Probabil, asa le place prostilor sa se mire ^^

Dar hai sa vorbim serios. Diplomatic vorbind, vestile sunt bune. Noul premier al Chinei doreste sa importe produse romanesti in volum foarte mare. China a inceput sa se focalizeze pe consumul domestic, ceea ce e foarte bine. O groaza de timp cetateanul chinez a fost sclavul vestului – angajat in conditii foarte dificile, pe salariu de nimic, si o moneda cu putere de cumparare slaba. Totul pentru a asigura exporturi nete (economisiri in valuta) pentru guvernul chinez. China n-a facut asta din prostie, a facut-o din motive geostrategice – a facut-o ca sa se apere. Guvernul chinez nu putea sa cumpere tehnologie si resurse strategice cu yuani; de aceea s-a axat pe surplusuri comerciale. Pe pietele internationale, moneda universal acceptata este dolarul american. China are suficiente reserve de valuta (in special dolari); si s-a decis sa importe romaneste. Sau cel putin, asa umbla vorba prin targ si pe la televizoare.

Insa, avem o problema. Anume? Contabilitatea cu doua intrari. Guvernul roman ruleaza deficite mult prea mici pentru nevoile sectorului non-guvernamental romanesc (sectorul privat si cel extern). (S-I)+(G-T)+(X-M)=0

Deficitul sectorului guvernamental este egal cu surplusul net al sectorului nonguvernamental in respectivul an fiscal. Economisiri minus Investitii, plus Cheltuieli Guvernamentale minus Taxare Guvernamentala, plus Exporturi minus Importuri egal cu ZERO. Somajul este intotdeauna evidenta unui deficit guvernamental mult prea mic. Somajul este o problema macroeconomica; apare atunci cand cetatenii nu pot economisi. Iar cetatenii nu pot economisi sub jugul austeritatii. Fara venituri suficiente, nu exista consum. Fara consum nu exista vanzari. Fara vanzari nu exista productie (locuri de munca). Cu cat guvernul roman incearca mai mult sa mareasca taxele si sa scada cheltuielile, cu atat va fi mai rau pentru tara. Somajul este un fenomen monetar. Taxarea creeaza somaj de locuri de munca ce platesc in bani, iar cheltuielile publice angajeaza somerii creati anterior de taxare. Scopul fiscalitatii intr-un sistem monetar fiat (cartalist) nu este acela de a aduce redevente la buget, ci acela de a reglementa cererea agregata din economie.

Ce inseamna investitiile chineze pentru Romania? Inseamna locuri de munca. Insa, ce e de retinut, este ca a fi un net exportator inseamna economisiri in valuta. Din punct de vedere fizic, este un cost. Fiindca acele resurse se duc in afara, spre consumul altor tari, si nu a Romaniei. Bine, whatever…

Romania NU va iesi din recesiune prin „miraculoasele” investitii straine, indiferent ce tara le face. Cat timp guvernul roman nu-si va mari deficitul fiscal pentru a satisface nevoia sectorului privat de a economisi net – somajul nu va scadea, iar traiul in aceasta tara va fi in continuare unul de rahat.

Prioritatea guvernului roman ar trebui sa fie una si mare; retragerea candidaturii Romaniei de a adera la zona-euro. Odata scapati de sub jugul Tratatului de la Maastricht, Romania se va bucura de libertatea de a rula ce deficite fiscal doreste, fara riscul de amenzi sau alte bete-n roate. Economia romaneasca este infometata dupa lei. Sustin nu numai o combinatie de reducere a fiscalitatii cu marirea de cheltuieli publice; dar sustin si un program public pentru garantarea locului de munca. Esti dornic si capabil de munca? Atunci, guvernul iti va da posibilitatea sa lucrezi intr-un anumit job cu scop public – unde vei fi platit un anume salariu fix cu tot cu beneficii medicale. Scopul acestei scheme de Job Guarantee este acela de a facilita trecerea de la somer, la angajat la stat, la angajat la privat. Probabil ca stiti, firmelor private nu le place sa angajeze someri. Ele prefera sa angajeze oameni care se afla deja in campul muncii. Un astfel de program de angajare rulat de guvern, pentru orice om capabil si dornic sa munceasca este mult mai bun decat orice program cu „ajutor de somaj”. Iar efectele psihologice si sociale nu se pot masura in termeni economici – dar acestea sunt efecte pozitive. Mai putine crime violente, mai putine jafuri marunte, mai putine sinucideri, mai putina violenta in familie, etc.

Inca o data stresez faptul ca deficitul actual al guvernului roman este MULT PREA MIC! 2,5% este mult prea mic, iar obsesia de a-l duce si mai in jos va aduce pierzanie pentru viitorul apropiat si cel indepartat. Stimate, Dnule Ponta, da-i in ma-sa si pe Crin si pe Basescu, dar mai ales pe Merkel si pe toti eurocratii ce-o ard aiurea cu austeritatea si „responsabilitatea fiscala”. Acesti oameni habar n-au pe ce lume se afla, habar n-au contabilitate, habar n-au ce-au de facut. Si daca nu te duce prea mult capul, Dnle Premier, barem implementeaza ceea ce ai promis la alegeri. Anume, impozitul progresiv 8 cu 12 si cu 16. Si revenirea TVA-ului de la 24% la 19%. Astea doua politici ar fi un inceput mai de Doamne ajuta. Dar nu-i suficient pentru a angaja intreaga economie sa lucreze la potentialul ei.

Una peste alta, cu regula de fier de maxim 3% deficit fiscal a Tratatului de la Maastricht asupra noastra, Romania in continuare o va duce prost si tot mai prost.

Hai noroc. Ah si era sa uit. Romania devine „tigru”, numai daca ceilalti actori din Europa centrala si de est se vor „intelege”. In afaceri nu esti doar tu de capu’ tau. Ca parteneriatele sa functioneze, romanul, cu ungurul, cu sarbul, cu bulgarul, etc – trebuie sa se inteleaga. Altfel, capitalul chinez ori va sta pe loc, ori va pleca.

Thatcher a murit, si mama ce-o mai plang romanii religiosi

Aprilie 8, 2013

„Until industrial feudalism is replaced by industrial democracy, politics will be the shadow cast on society by big business.”

~John Dewey

Hai sa luam o pauza cu „so” ierte Dumnezeu si marfa ar fi daca voi crestinilor ati invata sa scrieti corect romaneste (s-o), si sa ne uitam la FAPTE.
-Thatcher a mostenit o tara cu un somaj de 1 milion
-Sub politicile ei somajul a crescut pana la aproape 4 milioane
-Inflatie a crescut si ea, dobanda ajungand pana la 15%
-A reusit sa dubleze numarul copiilor traind in saracie la 28%
-Sub politicile ei salariile au fost inghetate si reduse
-Thatcher a reusit sa dezindustrializeze tara, sa mareasca discrepanta dintre saraci si bogati, a reusit sa creeze o clasa de mijloc nesindicalizata, fortata sa accepte ore mai lungi de munca, salarii mai mici; iar lumea era prea speriata sa protesteze de frica lipsei locurilor de munca
-Pe langa asta, Thatcher alaturi de SUA a contribut la moartea a 2 milioane de oameni in Cambodia, datorat asa zisului Year Zero. Recomand sa cititi investigatia lui John Pilger, Cum Thatcher i-a dat o mana de ajutor lui Pol Pot:

http://www.newstatesman.com/node/137397

-Thatcher alaturi de Mitterand si Reagan au creat un trio al neoliberalismului. Ceea ce vedeti in sistemul trans-atlantic, in special in Europa, este mostenirea politicilor acestor 3 adepti ai neoliberalismului. Mostenirea lor se bazeaza pe religiozitate economica (pe mituri), pe alienarea clasei de mijloc, crearea de saraci si de somaj, salarii mici, austeritate, ore lungi de munca, si profituri uriase pentru corporatisti. Statu cvoul nu doreste full employment, deoarece somajul pune presiune pe salarii sa ramana mici, si sa nu tina pas cu productivitatea muncii. „Daca nu-ti convine, pleaca! Pe postul asta mai sunt 1000 ca tine.” Lor nu le place sa fie in situatia inversa. „Ma angajezi azi? Ca mai sunt o gramada de patroni la care ma pot duce.”

Corporatiile nu vor sa auda de costuri, de acoperire de sanatate samd. Toti vor profituri uriase cu efort minim.

Faza ca ea a salvat tara de la faliment este o minciuna abjecta. Un guvern cu suveranitate monetara, indatoriat in propria moneda NU poate sa dea faliment. Marea Britanie este un astfel de stat, precum SUA, Japonia, Turcia, Pakistan, India, Cuba, Israel, Iran, Elvetia etc.
Deficitul guvernmanetal este egal cu economisirea neta a sistemului privat. Singurul mod prin care sistemul privat poate economisi, este ca guvernul sa ruleze un deficit fiscal. Guvernul creeaza fiat prin circularea monedei in cheltuielile sale guvernamentale, si o distruge via taxare. Taxele NU finanteaza cheltuielile publice. Taxarea permite activitatea economica sa se petreaca intr-un mediu non-inflationar.
MIT: Deficitele guvernamentalea fura credit ce-ar putea fi folosit de mediul privat.
MIT: Deficitele guvernamentale maresc dobanzile in piata.
MIT: Guvernul trebuie sa-si taxeze propria moneda inainte s-o cheltuiasca.
MIT: Dobanzile mici produc inflatie.

Adevar: Cererea agregata creeaza productie. Producatorii nu pot produce, daca nu pot vinde. Si ei nu pot vinde, daca noi nu putem cumpara. Cererea agregata se creeaza prin marirea deficitului fiscal indeajuns de mult pentru a satisface nevoia sectorului privat de a economisi. Orice tara net exportatoare este o net importatoare de cerere agregata.
Atat timp cat exista forta de munca disponibila/somaj (oameni care vor sa munceasca) si resurse neutilizate, guvernul fie taxeza prea mult, fie cheltuie prea putin, sau ambele. Dobanzile de 0% NU produc inflatie. Nu exista dovezi empirice in acest sense. Japonia practic a rulat dobanzi de 0% timp de mai bine de un deceniu, si tot a avut deflatie. De ce? Fiindca Quantitative Easing fara stimulus fiscal NU conduce la crearea de noi imprumuturi/la activarea consumului.
LEARN MODERN MONETARY THEORY! UNLEARN NEOLIBERAL MYTHS!

Why Margaret Thatcher was bad for Britain

by Ian Jones

http://news.uk.msn.com/uk/articles.aspx?cp-documentid=150369015

When Margaret Thatcher left Downing Street for the last time as prime minister in November 1990, she told the press: „We’re very happy that we leave the United Kingdom in a very, very much better state than when we came here 11-and-a-half years ago.”

Judged against certain criteria, she had a point. Few enjoy paying tax: her time in No 10 saw the basic rate fall from 33p to 25p and the top rate plunge from 83p to 40p. Everybody enjoys more disposable income: during her premiership, the average salary rose from £5,427 to £15,252. She also oversaw a decline in the annual number of working days lost in strikes from 29.5m to 1.9m.

Dig beneath the surface of these statistics, however, and a different picture emerges. In order to achieve constructive changes, Mrs Thatcher subjected Britain to a sequence of destructive upheavals. Her cure for the UK’s ills was attractive enough for a portion of its population to vote her into office three times, but the medicine was so objectionable she never received majority support.

In short, the apparatus she used to achieve her goals harmed just as many – if not more – than they helped. This was because her policies tended to involve short-term pain for many, but long-term gain for only a few.

Inflation doubled

Rather than stimulating the economy through investment and tax cuts, she tried to control the amount of money in circulation. Mrs Thatcher thought this would reduce inflation from its 1979 level of 10.3%. It didn’t. Inflation doubled within a year and only fell to present day levels of 2-3% in 1986.

By this point, the damage had been done. To get to such a low level, indirect taxes had been hiked (VAT rose from 8% to 15%), as had interest rates (topping 17%). Subsidies for industry were reduced. The result was a massive rise in unemployment from 1.4m in 1979 to 3.5m by 1982, or one in eight people out of work. „I knew that when you change from one set of policies to another, the transition is very difficult,” Mrs Thatcher later reflected, „but benefits would come in the longer run.”

A disunited kingdom

Benefits did come, but not for everyone. Long-term unemployment blighted an entire generation in Northern Ireland (where 20% of people were left out of work), Scotland and the NE and NW of England (16%). Supporters insisted work was there to be found; critics argued it was unreasonable to expect people to leave homes and families to take a job 100 miles away.

A disunited kingdom emerged, as some parts of the country flourished while others faltered. Industry declined in the north; new sectors such as financial services boomed in the south. Mrs Thatcher went further, advocating both economic and moral belligerence. There was „no such thing as society, there are individual men and women and there are families.” People should look to their own and not rely on the government for help.

This crystallised into her observation that the only reason the Good Samaritan did any good was „because he had money”. Fine: everyone wants money and some made a lot during the Thatcher years, but what if you happened to live in a place where you couldn’t earn any?

Selective prosperity

The prosperity Mrs Thatcher brought to Britain was selective, antagonistic and temporary. She did indeed leave Britain „very, very much better”, but only for some. She also left it in recession, with unemployment, inflation and interest rates rising.

Above all, not only was she bad for the country during her premiership, she continues to be bad for the country today. The causes of the present slump – unrestricted credit, deregulation and too much financial speculation – all date back to the 1980s. No successive government dared reverse these decisions: a blessing to her legacy, but a curse we must now all share.

 

Romania are un deficit de output de 12$ miliarde (MMT Revolution)

Aprilie 3, 2013

Am ajuns la acest numar prin impartirea PIB-ului (170 miliarde de dolari) la o rata a somajului de 7%. Cum ar putea guvernul roman sa stimuleze cererea agregata, daca si-ar retrage candidatura de a adera la zona euro, fiind astfel scapata de sub jugul de 3% deficit fiscal?

Ce as face eu, daca as fi desemnat sa alcatuiesc politicile de stimulus fiscal: (deoarece cam tot ce cheltuie statul pe “proiecte” fie se fura prea mult, fie se fac de mantuiala, fie se fac peste 5 ani, fie all the above – ma concentrez mai mult pe reducerea apasarii fiscale si pe marirea salariilor)

  1. 1- Reducerea TVA-ului de la 24% la 15%
    2- Marirea salariului minim pe economie cu 50%
    3- Taierea asigurarilor obligatorii de sanatate pentru angajat si angajator cu 50% fiecare
    4- Dublarea salariilor pentru asistente, doctori, serviciile de urgenta (ambulanta), si pentru profesori (Dupa parerea mea, sanatatea si educatia sunt pilonii principali ai unui stat national suveran, fiindca acesti oameni asigura traiul cetateanului in prezent si in viitor. Educatia si Sanatatea raman doua domenii “labor intensive”. Industria, infrastructura, si agricultura mai putin. Acestea devin tot mai mult “capital intensive”.)
    5- Cota progresiva: 8%, 12%, 16%, 20%. Ultimul prag sa fie aplicat celor ce castiga peste 100 de milioanei lei vechi pe luna.
    6- Indexarea pensiilor, ajutorului social, de somaj, indemnizatia pentru mame cu rata inflatiei. Fara chained CPI bullshit.

    Daca cineva isi pune intrebari vis-a-vis de cum isi va „finanta” deficitul bugetar guvernul roman, aveti aici raspuns: https://enachesvc.wordpress.com/2013/01/31/romania-trebuie-sa-aduca-tiparnita-inapoi-la-bucuresti/

    https://enachesvc.wordpress.com/2013/02/04/dezinvatati-va-de-miturile-economice-neoclasiciste-si-neoliberale/

Dezinvatati-va de miturile economice neoclasiciste si neoliberale

Februarie 4, 2013

http://en.wikipedia.org/wiki/MMT

 

USL si taxele – Baba si mitraliera – Niste curve incompetente

Decembrie 12, 2012

Probabil ca pana acum ati auzit de faza cu „indexarea taxelor cu rata inflatiei”, care cica se face din 3 in 3 ani, daca autoritatea locala doreste. Nu stiu cum mortii masii „geniile” astea de la USL au venit cu o rata de 16%. De unde si pana unde inflatia cumulata din acesti 3 ani e de 16%? In fine… Decat sa discutam bazaconii, hai mai bine sa facem lumina pentru lume si mai ales pentru analfabetii astia criminali, ce au ajuns – din cauza lu’ Basescu – sa creeze uber majoritatea asta de cleptocrati, grasi, prosti, tampiti, si idioti. Ideea indexarii taxelor cu inflatia e o ineptie, pentru ca ele deja sunt indexate cu inflatia. Atunci cand ne platim darile, platim cu banii munciti de noi; iar valoarea acestora fluctueaza in functie de piata. De fapt, prin inflatie statul incaseaza mai multi bani la buget. Deoarece cheltuielile bugetare nu sunt indexate cu rata inflatiei, sau daca sunt – doar o mica parte din acele cheltuieli sunt indexate. Ergo au un beneficiu net de incasari prin faptul ca noi trebuie sa platim mai mult, cu bani a caror putere de cumparare e mai mica.

In primul rand, nu exista o asemenea notiune, precum „indexarea taxelor cu inflatia”, notiune venita din partea USListilor. In schimb, exista notiunea de „indexare a ratelor de taxare vis-a-vis de categoriile de venituri.” Ceea ce argumenteaza ei este ILOGIC. N-ai cum sa maresti impozitele de fiecare data cand inflatia creste. Asta ar insemna ca la un impozit de 5% anual, indexat cu o inflatie medie de 4% – in decurs de un deceniu, conform acestei ineptii de indexari promovate de Ponta si „geniile” de langa el, ar insemna ca dupa zece ani, acel impozit ar fi de facto 7% si nu 5%. Asta inseamna FURT legalizat. Deoarece, unu’ e impozitu pe hartie/lege, si altu’ e in realitate.

Aveti aici un link catre Investopedia, in care este explicata notiunea de „tax indexing”. Va rezum logica din spatele acestei notiuni, pe care USL-ul a pervertit-o mai presus de orice cretinitate economica. Vai de Voinea si Radulescu – sunteti vai mortii vostrii. Notiunea reala de „tax indexing” se refera la reglarea unor rate de taxari, pentru a preveni mutarile din pragurile de venituri (income brackets) cauzate de inflatie (de obicei de inflatie mare). Ce inseamna asta? Sub un impozit progresiv, tu ai un anumit venit si esti bagat intr-o anumita categorie de taxare. Din cauza inflatiei, tu ajungi sa ai un salariu nominal mai mare, si asta te arunca intr-o categorie superioara de taxare. Spre exemplu nu mai esti taxat 12%, esti taxat 18%. Desi puterea ta de cumparare fie ramane la fel, fie scade, din cauza aceleiasi inflatii care te-a propagat intr-o alta categorie de taxare. Acel „tax indexing” se aplica inainte de acea urcare (marire a venitului nominal), si astfel – desi cu un salariu mai mare dpdv nominal, dar mai mic din punct de vedere real – de jure esti intr-o categorie de taxare mai mare, de facto esti taxat cum erai inainte; inainte ca inflatia sa futa treaba. Asta e logica din spatele notiunii de „tax indexation”. Ceea ce promoveaza USL-ul se cheama MARIREA TAXELOR SI IMPOZITELOR LOCALE. Ca sa nu mai spun ca orice schimbare de fiscalitate, conform legii, trebuie facuta dupa 6 luni. Si acuma vin astia sa ne anunte, ca incepand cu ianuarie se mareste aia, aia, si aia. Muie voua, ca va hliziti ca boii cand sunteti cu reporterii si camerele dupa voi, iar cand vine vorba sa raspundeti la intrebari punctuale, o bagati p’aia cu „nu stim, vedem dupa ce negociem.” Ati luat boala asta de la Basescu, si nu-i de azi sau de ieri. Sa va fut in gura de nenorociti. Sunteti doar acolo pentru ciolan. Ati facut in asa fel incat sa va inmultiti rasa nenorocita de cleptocrati patologici. Sunteti un parlament de curve si curvi!

Economisti de pe alta planeta

Septembrie 26, 2011

De ce sa ne mai miram ca suntem intr-o criza atat de tampita, cand avem astfel de economisti ce vegheaza la mentinerea statu-quoului  iluzioriu si criminal in  consecinta. Vasilescu delireaza cand afirma ca lipsa de dezvoltare tehnologica este unul din motivele crizei. De asemenea vorbeste prostii cand afirma ca Europa este motorul prin care lumea va iesi din criza.

In primul rand tehnologia a avansat foarte mult, problema e finantarea aplicarii ei in industrie, energie, utilitati publice, infrastructura, sanatate si formare profesionala. Trilioanele din bailouturi s-au dus la bancile transnationale gigantice, la speculatori, la cei ce joaca in cazinou cu banii platitorilor de taxe si acestia joaca viitorul posteritatii umane pe derivate financiare. Bancile mici, locale si regionale n-au avut acces la banii din bailouturi. Aceste banci sunt cheie, fiindca ele chiar au nevoie de depozitele oamenilor si ele crediteaza cu adevarat economia reala (intreprinzatorii).Multe dintre ele au avut de suferit de pe urma politicilor de “salvare” a conglomeratelor bancare notorii. A doua afirmatie a lui Vasilescu e o prostie. De ce? Tratatul de la Maastricht Articolul 103 „orice… fel de facilitate de credit cu Banca Centrala Europeana sau cu bancile centrale ale Statelor Membre,… in favoarea institutiilor/organizatiilor de comunitate, guverne centrale, regionale, locale, ori alte autoritati publice, alte corpuri guvernate de lege publica, sau initiative publice ale Statelor Membre va fi interzisa. Articolul 104a de asemenea impune interdictie bancilor private de a oferi discount la creditare (dobanzi favorabile) guvernelor si altor institutii publice. Statele Membre nu au suveranitate asupra crearii de moneda. Aceasta suveranitate e in mana bancherilor privati ce opereaza in cadrul Bancii Centrale Europene. Uniunea Europeana sau mai bine zis Statele Membre nu pot aduna capitalul necesar relansarii adevarate din punct de vedere fizic, nu financiar-monetarist. Alti economisti si asa zisi investitori sperau ca marea China sa le cumpere datoriile/obligatiunile oropsite, ce in mare parte sunt fara de valoare. Americanii sunt pe un drum de autodistrugere sub Obama. Tiriac zicea ieri seara ca americanii sunt smecheri ca nu se imprumuta, ci tiparesc moneda. Tiparirea de moneda e drumul spre hiper-inflatie. Cautati pe google ce a insemnat hiper-inflatia din Republica Weimar, incurajata si garantata de speculatorii si creditorii Tratatului de la Versailles, cand oamenii se duceau cu caruciorul de bani pt a face cumparaturile de baza. Singurul lucru care mentine iluzia prezentei valori a dolarului este reprezentat de tranzactiile petrolistilor OPEC. In momentul in care balonul de aer va pocni, iar valorile umflate ale agregatelor financiare si monetare vor plonja la adevaratul nivel al economiei fizice (diferenta dintre inputul si outputul fizic al economiei mondiale), cei ce detin obligatiuni in dolari si euro vor saraci subit.

O relansare a productiei si capacitatii de consum industrial este imposibila in curenta arhitectura monetar-financiara internationala falimentara; La cat de mort e sistemu’ pute de-ti ia nasul, insa economistii mainstream/de duzina (compatrioti si straini) de mult nu mai au ochi, ori n-au avut niciodata. Nu ii voi numi orbi, fiindca nu vreau sa-i jignesc pe adevaratii nevazatori care citesc mai bine brail, decat economistu’ ziaru’ de business sau bilantul fraudulos al bancilor Inter Alpha.

Solutii sunt, insa acestea prevad falimentul parazitilor financiari internationali si independenta popoarelor fata de institutionalismul suprastatal oligarhic.